11 SEPTEMBRIE 2001: MAREA ILUZIE


11 Septembrie 2001 : MAREA ILUZIE (Jocul Final Al Illuminaţilor, Alegerea Noastră : Frică sau Iubire?)

„Ce putem face?” sau „Orice rezistenţă este inutilă?” 

Aici este punctul în care se alege grâul de neghină.

În mod cert, aceşti şobolani practic controlează băncile, guvernul, mass-media, o mare parte a tehnologiei şi mintea majorităţii oamenilor. Nu pare a fi drept, nu-i aşa? Acesta este punctul în care credinţa şi dreptatea trebuie să devină lumina noastră călăuzitoare.

Credem cu adevărat în Creator? Chiar credem că El vrea ca familiile noastre, cultura noastră şi lumea întreagă să fie dominate literalmente de o mână de atei materialişti şi egotici care consideră că 99% din populaţie este o turmă de vite sau în cel mai bun caz, nimic mai bun decât nişte sclavi? 

Ştiu că acestea sunt idei greu de conceput pentru mintea omului, dar nu ne permitem luxul de a avea timp. Fiţi conştienţi că ignoranţa şi refuzul de a gandi, sunt condamnări la moarte. Ne aflăm într-o ipostază comparabilă cu Germania nazistă.

Deşi mai există locuri în care vă puteţi refugia sau unde puteţi emigra, nici acelea nu mai sunt sigure pentru mult timp. Dacă simţiţi în adâncul inimii voastre că există o forţă creatoare – Dumnezeu, atunci ştiţi că mersul către o Nouă Ordine Mondială tiranică nu este ceea ce vrea Dumnezeu. 

Acest coşmar este o creaţie a fiinţelor umane care au uitat de legătura lor cu lumea spirituală. Ei au făcut şi continuă să facă alegeri foarte neinspirate. Depinde de noi ca indivizi să ne auto-examinăm şi să decidem dacă ne bazăm vieţile pe iubire, adevăr şi dreptate şi dacă ne menţinem aceste idealuri, sau dacă alegem să renunţăm la propria noastră suveranitate spirituală în favoarea acestor maeştri ai dezamăgirii. 

CELE 7 PUNCTE ALE PROGRAMULUI

Dacă credem cu adevărat în Dumnezeu, şi dorim cu adevărat să experimentăm cele mai înalte stări spirituale de conştiinţă, avem multe de făcut. Deoarece un procent atât de mare de oameni îşi ascund capul în nisip atunci când este vorba de evenimentele din 11 septembrie, înseamnă că avem multă muncă de făcut. 

Nu uitaţi că la începutul Revoluţiei Americane doar 5% dintre colonişti au participat la evenimente. Restaurarea Republicii noastre şi revitalizarea oricărui sâmbure de adevăr, pace şi dreptate în civilizaţia noastră reprezintă o acţiune spirituală. După cum afirma Thomas Jefferson, „rezistenţa în faţa tiranilor înseamnă a urma calea lui Dumnezeu”. 

Vă prezentăm un program cu 7 etape, care priveşte pe fiecare cetăţean. 

1. Înainte de toate, închideţi ochii şi cercetaţi-vă sufletul în profunzime. Puneţi-vă în legătură, plini de Bucurie şi de fervoare, cu Sinele vostru divin, forţa creatoare a Universului. 

Cereţi să primiţi claritate, îndrumare şi putere. Amintiţi-vă că puterea rugăciunii este mult mai mare decât puterea urii. Dacă a existat vreodată un moment în care să lăsaţi deoparte egoul, şi să cereţi ajutor, acum este acel moment!

2. Să fim conştienţi despre existenţa jocului reprezintă al doilea pas. Illuminaţi, în minţile lor deformate şi bolnave, au creat această iluzie distorsionată, au indus cât mai multă teamă, şi şi-au făcut treaba foarte bine.

Mai trebuie să înţelegem şi că 11 septembrie nu este punctul culminant al acestei drame perverse, ci este doar salva de început a strategiei jocului conducătorilor. Mai mult ca sigur vor urma şi alte evenimente hegeliene, probleme, virusuri, reacţii şi soluţii contrafăcute, apărând pe calea noastră. 

3. A treia etapă presupune să adunăm cât mai multă informaţie obiectivă cu putinţă. După cum spunea Francis Bacon, „Cunoaşterea înseamnă putere!”. Sursele şi materialele de referinţă în acest caz sunt pur şi simplu uimitoare. 

4. Trebuie în mod obligatoriu să împărtăşim aceste informaţii prietenilor, familiei, cunoştinţelor şi străinilor, tuturor. Nu fiţi timizi! Dar nici nu fortati pe nimeni sa creada ce le spuneti voi. Fiecare om are liberul sau arbitru. Răspândirea informaţiei reprezintă un început excelent, deoarece este sintetică, pe înţelesul tuturor şi interesantă. 

Mulţi dintre cei cu care veţi discuta nu vor uita aceste informaţii. Credeţi-mă, cu fiecare zi tot mai mulţi oameni încep să vadă minciunile şi manipulările. Oricine este în stare să creeze un site web, un grup de studiu sau să apară într-o emisiune televizată. Da, aceste acţiuni necesită timp şi energie, dar recompensa pentru informarea celorlalţi este foarte mare. 

5. Nu le mai faceţi jocurile! Complacerea este cauza problemei. Nu le mai acordaţi credit. Nu! Arma numărul unu pe care conducătorii o folosesc pentru a ne înlănţui afectiv, mental şi fizic este manipularea prin sistemele bancare. 

Mai mult, să ştiţi că toţi tiranii şi dictatorii doresc să fie în centrul atenţiei, iar în zilele noastre societatea este absorbită de preamărirea celebrităţilor. Mass-media este total centrată pe politicieni, starurile de cinema, atleţii faimoşi şi magnaţi. Închideţi televizorul. 

El este cu adevărat o maşină de spălat creierele. Nu mai sprijiniţi „parohia” Hollywood-ului. Acum este timpul pentru noi, oamenii acestei naţiuni suverane, să ne creăm propriul sistem de comunicaţii, şcoli, afaceri şi sisteme economice bazate pe susţinere şi înalte valori umane. Trebuie să ne centrăm atenţia asupra lucrurilor adevărate şi bune din viaţă. 

6. Punctul 6 este fundamental. Iubiţi pe toată lumea şi slujiţi-i pe toţi. Acesta este pasul spiritual spre exterior. Lăsaţi în urmă frica şi începeţi să manifestaţi iubirea pentru voi înşivă, pentru familie, pentru prieteni şi chiar pentru conducătorii necinstiţi. 

Eu încă mai lucrez la aceste aspecte. Ajutaţi-i pe cei mai nefericiţi ca voi. Aceasta implică să trăim clipa prezentă, alocându-ne cele mai bune resurse şi energii pentru situaţia prezentă, detaşându-ne de rezultate. Rămânând centraţi şi având credinţă în Dumnezeu, vom putea rosti adevărul şi face ce avem de făcut cu curaj, forţă şi înţelepciune.

7. Al şaptelea punct. Unora le poate părea mai puţin important, dar mie mi se pare esenţial. Evadaţi, respiraţi adânc, întâlniţi-vă cu prietenii, distraţi-vă cu familia şi nu uitaţi să râdeţi. 

Căci o viaţă fără bucurie nu merită trăită. Aşadar, asta este povestea. Totul se rezumă la o alegere personală. Putem trăi în frică şi ignoranţă, privind ca nişte victime cum poporul nostru, familiile şi societatea sunt ameninţate de afluxul de tiranie, sau putem trăi clipa prezentă, deschizându-ne şi urmându-ne inimile către iubirea lui Dumnezeu. Ne putem proclama suveranitatea divină şi putem face ceea ce este bine. Totul depinde de noi.

Sunt George Humphrey. În prezent, armata SUA se află în Irak. Până acum 1000 de băieţi şi fete americani au fost ucişi. Peste 9000 au fost trimişi acasă răniţi şi am cheltuit peste 250 de miliarde de dolari. 

Estimări rezervate afirmă că am ucis peste 15.000 de irakieni. Am schilodit societatea lor iar centrul Irakului a devenit un deşert pustiu datorită utilizării uraniului îmbogăţit. Şi, apropos, nu a existat nici o armă de distrugere în masă. E destul de clar că avem cu toţii o alegere de făcut. 

Este adevărul important? Credem într-o republică constituţională unde se respectă drepturile omului, sau vrem să lăsăm naţiunea si lumea intreaga, în mâna unei elite care ne conduce către un stat Mondial poliţienesc? Şi cel mai important – credem în Creator şi în legile universale ale păcii, dreptăţii şi iubirii? Sper că veţi considera acest documentar valoros şi că veţi cerceta sursele de inspiraţie. Vă mulţumesc pentru atenţie.

(din documentarul „9/11 – The Great Illusion”)

„Acesta este un filmul lui George Humphrey legat de atacurile din 11 Septembrie. Conţinutul este similar cu cel al altor documentare legate de acest eveniment, dar cu o întorsătură majoră. Filmul include evenimentele cunoscute, oferind selsecţia de dovezi ale lui George, dovezi ce sugerează că atacul a fost unul „planuit din interior”.

Ceea face acest film diferit de celelalte este faptul că după iniţiala examinare a probelor, George oferă un cadru filosofic şi sugestii utile cu privire la ce ar trebui să facem pentru a remedia situaţia.

Mai degrabă decât a lăsa audienţa să fie preocupată cu detaliile deprimante, George face tot ce poate pentru a picta o imagine pozitivă – situaţia poate fi schimbată dacă noi ne schimbăm modul în care privim lucrurile.

Leo Zagami a fost, până de curând, membru al Francmasoneriei, având gradul 33. Aparţinând aşa-zişilor “Illuminaţi” italieni prin tradiţia familiei sale, el a fost iniţiat în anumite secrete oculte încă din copilărie şi a fost membru în diferite loji secrete italiene şi britanice. Fiind un privilegiat al lojii Propaganda Due, ar fi trebuit să urmeze la conducerea acesteia, dacă nu s-ar fi retras din masonerie.

Acest interviu ne introduce în lumea societăţilor secrete şi confirmă încă o dată, din interior, planurile “Illuminaţilor” de a instaura Noua Ordine Mondială, care se referă de fapt, la un stat global de tip fascist. 

Datorită poziţiei şi educaţiei sale, Leo Zagami a avut acces la cele mai întunecate secrete ale Francmasoneriei şi “Illuminaţilor”. El a fost martor la ritualuri satanice de magie neagră, experimente de control mental şi tortură, care se petrec frecvent în interiorul lojilor masonice. El s-a hotărât să părăsească Francmasoneria şi a început să facă dezvăluiri zguduitoare privind adevărata faţă a acestei secte .

A fost apoi hărţuit, ameninţat, răpit şi torturat. A început să îşi publice dezvăluirile pe Internet, iar pagina de web i-a fost închisă. A continuat însă să facă aceste dezvăluiri, pe care le publică acum pe pagina de web “Illuminati Confessions”.
http://www.illuminaticonfessions.webfriend.it/index.htm. 

În afară de intenţia sa de a face aceste dezvăluiri pentru ca planurile criminale ale Francmasoneriei mondiale să poată fi stopate, el consideră şi că aceasta este, în cazul său, strategia care îi oferă cele mai multe şanse de supravieţuire. 

Vă prezentăm transcrierea unui interviu cu Leo Zagami postat pe Internet.

Noua Ordine Mondială, fascism deghizat

Leo Zagami: Numele meu este Leonard Zagami, am 37 de ani şi aceasta este povestea mea. Conform tradiţiei familiei mele, am devenit pe parcursul vieţii membru al mai multor societăţi secrete, fiind implicat în ceea ce se numeşte Noua Ordine Mondială. 

Noua Ordine Mondială este, pentru anumiţi indivizi, o modalitate de a introduce în toată lumea fascismul, iar pentru a face aceasta ei vor să folosească mijloace tehnologice (de exemplu microcipurile) pentru a putea supraveghea întreaga populaţie şi pentru a controla toate aspectele vieţii noastre.

Totul este în mâinile “Fratelui cel mare” – Big Brother – inclusiv poliţia, poliţia militară, serviciile secrete civile şi militare. În acest moment, toate aceste instituţii nu slujesc interesele naţiunilor, ci sunt în slujba corporaţiilor care se ocupă cu menţinerea acestei mari afaceri, împreună cu anumite familii importante şi anumite bănci care sunt implicate.

Când ajungi la un grad înalt în masonerie afli de existenţa puterii oculte

Francmasonii încep la nivelul inferior, ca instituţie caritabilă. După ce treci de primele trei grade, intri într-un rit care poate fi Ritul Scoţian sau oricare altul, în funcţie de locul în care te afli în lume. Pe parcurs, atingi grade din ce în ce mai mari, alăturându-te şi având activitate într-o lojă mare, în calitate de ofiţer.

Ajungând apoi Mare Ofiţer, conducător al unui întreg grup de francmasoni, devii tot mai conştient de faptul că începi să ai contact cu anumite forţe oculte din spatele scenei. 

Ele influenţează politica, religia şi toate acele subiecte care nu ar trebui să fie discutate în francmasonerie, dar care, de fapt, sunt discutate în secret. Chiar şi în Ritul Scoţian, de la un anumit nivel în sus, este permisă abordarea temelor politice.

Noi doream, în Comitetul de la Monte Carlo, să realizăm un echilibru între membrii organizaţiei Opus Dei, care exercită o influenţă specială în această epocă – mulţi dorind să li se asocieze – şi ceilalţi membri ai francmasoneriei şi ai altor societăţi secrete. 

Opus Dei şi satanismul

Pentru mine, experienţa cu Opus Dei a fost destul de interesantă. Obişnuiam să particip la reuniunile “Illuminaţilor” care se ţineau la sediul central al Opus Dei în Bologna, Villa Leone. Propietarului, Carlo Maria Baserga, nu îi era frică să ne arate adevărata lui faţă, deoarece noi eram “băieţii cei răi”. Acesta era cunoscut ca fiind un excentric şi ieşea adeseori cu iubitul său cel tânăr, să ia prânzul.

Toate aceste întâlniri între luciferici aveau loc la sediul central al organizaţiei Opus Dei şi acest lucru mi se pare foarte semnificativ (n.n. Opus Dei este o organizaţie secretă din interiorul Bisericii Catolice).

În aceasta perioadă, organizaţia Opus Dei este mai puternică decât masoneria, mai ales în Italia şi mulţi francmasoni au legitimaţie dublă, pentru ambele grupări. Înscrierea în organizaţia Opus Dei este o afacere foarte bună, care aduce foarte mulţi bani, deoarece majoritatea membrilor ei sunt afacerişti. 

Conflictele fac jocurile “Illuminaţilor”

Eu, prin faptul ca mă expun în felul acesta, prin dezvăluirile pe care le fac, probabil că nu voi mai putea avea niciodată în viaţa mea o slujbă într-una din marile corporaţii. Este foarte greu pentru mine să-mi duc existenţa, deoarece mă finanţez singur, nu am pe nimeni care să mă susţină, în timp ce îi avertizez pe oameni asupra unui duşman pe care de obicei ei refuză să admită că există.

Dacă eşti ocupat să ai grijă de familie, de copii, de slujbă, este dificil să te mai focalizezi şi asupra unei Conspiraţii Globale, este dificil să te opreşti, chiar şi numai pentru un moment, din ceea ce faci şi să te gândeşti la asta. Exact asta urmăresc ei: ca noi să nu gândim. Atunci când gândim, începem să devenim periculoşi. 

Illuminaţii au făcut experimente de-a lungul anilor, în special în ceea ce priveşte controlul minţii şi „strategia fricii”. P2 este o lojă foarte importantă, deoarece aplică această strategie a fricii (fiind implicată şi în afacerea Gladio). Această operaţiune (Gladio) este o operaţiune care s-a aflat în spatele conflictului aparent dintre comunişti şi fascişti, aşa cum alte conflicte ulterioare dintre comunişti şi Europa Occidentală au avut rolul de a ascunde alte jocuri murdare ale “Illuminaţilor”.

“Illuminaţii” inventează întotdeauna conflicte pentru a-şi ascunde propriile jocuri de interese. Astăzi este vorba despre conflictul dintre creştini şi musulmani, mâine probabil vor inventa un conflict între pământeni şi extratereştri.

Întrebare: Daţi-mi câteva exemple de francmasoni care sunt activi în politica mondială.

Leo Zagami: George H. Bush, tatăl, împreună cu fiul său, George W. Bush, ambii iniţiaţi în ordinul Skull & Bones, John Kerry, iniţiat în acelaşi ordin. Kissinger, care aparţinea lojii P2 din Monte Carlo şi care este în continuare o persoană foarte influentă. Gordon Brown (n.n. primul ministru al Marii Britanii) şi Tony Blair (n.n. fostul prim-ministru al Marii Britanii). Se hotărâse ca Gordon Brown să fie prim-ministru, când eu eram la Loja Kirby. În octombrie-noiembrie 2003 eu deja ştiam că Gordon Brown va deveni prim-ministru.

Masonii s-au folosit de Tony Blair o perioadă de timp, atât cât au avut nevoie, pentru ca apoi să se debaraseze de el, înlocuindu-l cu altcineva, care li se părea mai potrivit. Loja Kirby este o lojă fondată de Banca Angliei şi de aceea majoritatea membrilor ei sunt bancheri. Am aparţinut şi acestei loji o perioadă de timp. 

Masoneria engleză şi Noua Ordine Mondială

Mentorul meu, prinţul Alliata mi-a spus că din cauza faptului că francmasoneria italiană este divizată în mai multe ramuri, cel mai bun lucru pe care l-aş putea face, ar fi să merg în Anglia şi să devin membru al Marii Loji Unite a Angliei, pentru a-mi stabiliza poziţia. 

Loja Kirby 2818 are o istorie lungă şi bogată. A fost o experienţă interesantă pentru mine să mă alătur acestei loji pentru o vreme. Chiar dacă am fost şi membru al unor loji italiene pentru perioade mai mari de timp (cum ar fi Loja Minerva, Loja Garibaldi), totuşi am considerat experienţa mea în Londra ca fiind una dintre cele mai importante. Acolo am aflat despre faptul că Noua Ordine Mondială are în Londra unul din cele mai importante centre ale sale.

Ordinele “cavalereşti” şi serviciile secrete

Cei care manipulează totul sunt de obicei familiile de “Illuminaţi” pe care le susţine Vaticanul. Cei care vor să înfiinţeze Noua Ordine Mondială sunt “cavalerii” recunoscuţi de Vatican: Cavalerii Sfântului Graal, Cavalerii de Malta, Cavalerii Sf. Ion.

Aceşti “cavaleri” fac toţi parte din serviciile secrete americane, CIA, MI6, MI5 în Anglia. Cei care aparţin şi serviciilor secrete au “loialitate dublă”; deşi ar trebui să fie loiali ţării lor, ei fac totuşi jurăminte de loialitate faţă de “Ordinul Sfânt” din care fac parte. Aceste “Ordine Sfinte” sunt sub controlul Papei şi al numeroşilor lideri ai săi. 

Există multe ordine cavalereşti în afara Vaticanului, care controlează multe ramuri ale aristocraţiei: în Anglia – Ordinul Regal al Jartierei, care conţine membri ai tuturor liniilor genealogice aristocratice europene, care sunt toate, mai mult sau mai puţin, înrudite între ele; în Austria, de exemplu, există Ordinul Cavalerilor Teutoni.

Putem spune că toate aceste ordine cavalereşti funcţionează ca o structură invizibilă militară, pe care o pot vedea numai cei care cunosc semnificaţia diferitelor simboluri folosite în francmasonerie tocmai în acest scop. Francmasoneria înglobează oameni din toate aceste ordine cavalereşti şi ea a luat fiinţă ca o necesitate de a implica şi nivelurile mai joase ale societăţii vestice în structura piramidală a Illuminaţilor. 

Aşa se explică faptul că în Marea Britanie există aproape 500.000 de francmasoni, deci nu putem vorbi de o societate de elită, ci de o mare societate cu O Singură Elită, care există în centrul ei şi care o conduce… {Sfarsitul primei parti}

Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce “valul” de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber.

Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:

1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor. 
3. Finateaza toate partile implicate in conflict.
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

Exemple de acţiuni ale Illuminatilor sunt atât de multe dar trebuie să avem ochii deschişi şi să vedem Adevărul. Kennedy a fost singurul preşedinte care l-a ales poporul contrar voinţei Illuminatilor şi îi ştim cu toţii soarta. Când lumea se mai liniştise după cele două războaie mondiale americanii au găsit Vietnamul, ulterior Irakul, şi datorită căderii celor două turnuri Afganistanul.

Şi povestea cu „nain-ileven” e cusută tare cu aţă albă după cum se vede în filmul de mai jos. Dacă cineva mai este atât de naiv încât să creadă că 5 pigmei cu briceage au dărâmat două clădiri simbol ale Americii…

World Trade Center 911 BOMBINGS COVER UP

Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul greselilor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati.

CITITI, ANALIZATI, CONCLUZIONATI…. CU TOTII SUNTEM CO-CREATORI IN ACEST UNIVERS !

Publicat de Adrian Alexandru la 17:03 

3 comentarii:

Moroi spunea…

Citeam cu mare interes blogul tău..Sincer … Până mi-a sărit în ochi următorul alineat.
Exemple de acţiuni ale Illuminatilor sunt atât de multe dar trebuie să avem ochii deschişi şi să vedem Adevărul. Kennedy a fost singurul preşedinte care l-a ales poporul contrar voinţei Illuminatilor şi îi ştim cu toţii soarta. Când lumea se mai liniştise după cele două războaie mondiale americanii au găsit Vietnamul, ulterior Irakul, şi datorită căderii celor două turnuri Afganistanul

Mi-a sărit în ochi tocmai pentru că este scris de mine aici. Nu este nici o problemă dacă ai copiat…Nu mă supăr. Adevărul și Informația trebuie să ajungă la cât mai mulți oameni. Trăim într-o minciună cumplită. Totuși mai dă și tu sursele. Nu țin să mă dai pe mine… dar Descoperă.ro s-au documentat mai mult și e păcat să nu le dai credit. În rest numai de bine … Faci o treabă minunată aici.

25 februarie 2010, 20:27

Adrian-Alexandru spunea…

Acest articol este luat pe bucati, si l-am completat eu la urma, adica am luat de pe mai multe site-uri anumite bucati… si am facut un post.

De aceea acest articol nu are sursa, ca erau mai multe surse…
Este unul din putinele posturi care nu are sursa, in rest te poti uita sa te convingi singur, daca eu dau sursele sau nu …

Nu am nici un interes sa nu dezvalui sursa, eu nu castig vreun ban din acest blog… cu cat scriu mai multi despre aceste lucruri, cu atat mai bine!

As fi pus sursa, dar dupa cum ti-am zis, era din mai multe parti luat acest articol… oricum daca nu ma crezi, imi cer scuze totusi daca este vreo bucata de la tine de pe blog, pentru ca nu am dezvaluit sursa.
Numai Bine!

25 februarie 2010, 20:44

Moroi spunea…

nu e vorba daca te cred sau nu. Repet NU MA SUPĂR. Este ok… Am fost plăut impresionat că ce am scris au mai ajuns şi pe alte părţi… E ok. Cu cât mai mulţi cu atât mai bine.

Anunțuri

Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanica



Albert Pike, demonul-păianjen şi „îngerii” cu copite

de Mihaela Gheorghiu

Cu cât aflăm mai multe despre francmasonerie, cu atât ne convingem cât de malefică este această organizaţie. Zugrăvită pe dinafară în frumoasele culori ale unei societăţi de caritate şi întrajutorare, francmasoneria se revelează la o cercetare mai atentă în adevărata ei lumină, aceea a unei secte satanice.  

Francmasoneria îl venerează pe Lucifer – Satan

Francmasoneria a susţinut mereu că se închină Marelui Arhitect pe care îl prezintă ca fiind Dumnezeu. Afirmaţiile unor francmasoni importanţi, simbolurile utilizate în ritualurile şi emblemele masonice demonstrează că masoneria este o sectă satanică şi că acest Mare Arhitect nu este Dumnezeu Tatăl, ci Satan-Lucifer. 

Albert Pike (foto) a fost şi este încă una din cele mai proeminente figuri masonice ale Ritului Scoţian, iar ideile sale au fost de multe ori catalogate drept sataniste. Cu toate acestea în numărul din ianuarie 1990 al revistei New Age Magazine, editată de aripa din Charleston SUA a Ritului Scoţian, lucrarea cea mai importantă a lui Albert Pike – „Morală şi dogmă”, scrisă în 1871 – este prezentată ca fiind „un ghid masonic pentru viaţa de zi cu zi.” (1) Într-un alt jurnal masonic publicat pe Internet, aparţinând tot Ritului Scoţian (Scottish Rite Journal) găsim următoarele elogii la adresa lui Albert Pike, care demonstrează ce rol important joacă acesta şi astăzi în cadrul Ritului: „Cândva fratele Mark Twain observa că se poate stabili caracterul unui popor după caracterul oamenilor sau evenimentelor pentru care acesta ridică monumente. Acest lucru este probabil adevărat. În cazul lui Albert Pike este. Numele său a fost atribuit unor şcoli, străzi, burse, vitralii, loji masonice, unui parc şi chiar unui parfum pentru bărbaţi.” (2)

Acest citat semnificativ ne face să realizăm cât de mult şi-au pus amprenta „valorile” masonice asupra societăţii moderne. Îngrijorător, dat fiind ce idei propovăduia Albert Pike. Francmasonii se apără încercând să îl prezinte pe Albert Pike drept un personaj marginal, puţin citit şi cunoscut. Cum se face atunci că acestui personaj atât de „puţin important” pentru francmasonerie i s-a ridicat drept memorial, loc în care este şi înmormântat, House of Temple (foto) din Washington DC, adică exact sediul central al Consiliului Suprem de grad 33 al Ritului Scoţian? Parafrazând citatul de mai sus am putea spune că putem cunoaşte natura francmasoneriei după persoanele căreia îi ridică monumente.

În iulie 1889 Albert Pike trebuia să participe în calitate de Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale (un rang foarte înalt în francmasonerie) la Convenţia Supremului Consiliu de la Paris, unde urma să se găsească soluţia pentru o dispută dintre lojile franceze şi cele engleze. Conflictul izbucnise pe marginea unei probleme cheie, aceea a zeităţii sau divinăţii căreia i se închină masonii. Francezii considerau că nu trebuie să existe alt Dumnezeu decât omul sau omenirea, concepţie care a dat naştere apoi unui nou curent cultural, impus sub numele de umanism. Englezii nu erau de acord şi susţineau necesitatea existenţei unei componente religioase.

Albert Pike avea rolul de a concilia cele două tabere, gradul înalt pe care îl deţinea permiţându-i să cunoască natura adevăratei „zeităţi” căreia i se închinaseră fără să ştie masonii dintotdeauna. Întrucât sănătatea nu îi permitea să facă drumul până în Franţa, Albert Pike a trimis o scrisoare din care au fost reproduse fragmente în publicaţiile masonice ale vremii, atât în Franţa cât şi în Anglia. Iată ce scria el: „Ceea ce trebuie să spuneţi mulţimii este că îl venerăm pe Dumnezeu, dar că este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fără nici un fel de superstitiţie. Pentru voi însă, Suverani Mari Inspectori Generali (adică gradul 33 în Ritul Scoţian n.n) vom spune aşa, şi aşa veţi repeta iniţiaţilor de grad 32, 31 şi 30: religia masonică trebuie să fie menţinută de către toţi iniţiaţii gradelor înalte în puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevărata şi pura religie filozofică (masonii îşi spuneau şi filozofi n.n.) este credinţa în Lucifer, egalul lui Dumnezeu.” (3)

Un monstru oribil îşi ţese plasa în jurul Pământului

Oricât s-a strădui masonii să dezmintă sau să ascundă teribilul adevăr dezvăluit de la cel mai înalt nivel al francmasoneriei de Albert Pike, simbolurile, ritualurile şi efectele acţiunilor lor îi trădează. În mod cert cea mai mare parte a masonilor sunt doar o masă de manevră pentru cei aflaţi la nivelele înalte care cunosc natura fiinţei pe care o slujesc şi în mod deliberat îi atrag şi pe alţii în această imensă înşelăciune. Acesta este, evident, satanism.  

De-abia la nivelul gradului 13 din ritul scoţian, numit Arca Regală masonii primesc dovada explicită că venerează un demon, un monstru oribil. La acest grad li se revelează numele şi înfăţişarea Marelui Arhitect. Iată ce a descoperit Iuri Lina: „Realitatea din spatele scenei se arată a fi complet diferită pe măsură ce urci în grad. În ţările creştine francmasoneria este zugrăvită într-o haină creştină, în ţările islamice într-una musulmană, etc. În realitate ordinul venerează o altă fiinţă, pe Marele Arhitect al Universului, numit Jahbulon (foto) a cărui natură seamănă foarte mult cu cea a lui Lucifer. Doar după ce ajunge la gradele înalte, francmasonul este informat că Marele Arhitect al Universului este numit Jahbulon. La gradul Royal Arch este revelată înfăţişarea lui. El are corp de păianjen şi trei capete, unul de pisică, al doilea de broască şi al treilea de om.” (4)

Cercetătorul englez Stephen Knight a realizat un interviu cu 57 de francmasoni care trecuseră de gradul 13. Aceştia au răspuns fără probleme la toate întrebările până când s-a ajuns la subiectul Jahbulon şi au fost întrebaţi „Şi cu Jahbulon cum e?” „În acel moment, relatează autorul, situaţia a devenit tensionată, au încercat să schimbe subiectul, nu au vrut să mai continue interviul sau au spus minciuni jenante.” (5)

E de înţeles deci de ce francmasonii evită să vorbească despre acest subiect. Ei venerează un demon îngrozitor, a cărui reprezentare este o cumplită pervertire a Treimii divine. Acest păianjen cu trei capete îşi întinde plasa peste întreaga planetă pentru a prinde în capcana sa cât mai multe suflete. De aceea deasupra uneia din cele două coloane care stau la intrarea în orice templu masonic se află un glob pământesc prins într-o plasă. Acelaşi simbol apare şi pe steagurile unor organizaţii mondiale de origine masonică ca o expresie a capcanei masonice planetare actuale.  

Demoni pe frontispiciul masoneriei britanice

Simboluri sataniste apar pe clădirile cele mai importante ale masoneriei. Sediul central al Marii Loji Unite a Angliei din Londra, numit Masonic Hall, leagănul francmasoneriei mondiale moderne poartă chiar deasupra intrării o emblemă masonică (foto) pe care a răspândit-o apoi în întreaga lume. Aceeaşi emblemă serveşte drept firmă şi pentru un restaurant (foto) din apropiere destinat masonilor. Pe aceasta din urmă se vede şi mai clar că fiinţele care ţin scutul din mijloc au aripi de înger şi copite în loc de picioare, ca şi cum ar fi demoni.

Sub aceşti îngeri cu copite, adică îngeri decăzuţi se află următoarea inscripţie definitorie pentru doctrina francmasonică:  „Audi, Vide, Tace”  adică „Auzi, Vezi şi Taci” sau mai precis păstrează secretul indiferent de ceea ce vezi şi auzi în interiorul francmasoneriei. Acest motto este o formă prescurtată a unui proverb latin „Audi, vide, tace, si vis vivere (remanere) in pace” – „auzi, vezi şi taci dacă vrei să trăieşti/să fi lăsat în pace”. Semnificativ, putem spune şi perfect ilustrat de faptul că toţi cei care nu tac cu privire la adevărata natură a masoneriei nu sunt lăsaţi să trăiască în pace.

A fost nevoie ca francmasoneria să îşi creeze în jur această veritabilă conspiraţie a tăcerii tocmai din cauza naturii sale satanice, pentru a-şi ascunde oribilul secret. Dacă ar fi doar o organizaţie de caritate şi întrajutorare aşa cum vrea să pară, ar mai fost necesare jurămintele teribile pe care le impune membrilor săi pentru ca aceştia să păstreze tăcerea? „Jur că nu voi revela niciodată secretul francmasonilor decât unui frate de lojă şi în prezenţa venerabilului mare maestru. În caz de abatere mă supun la următoarea pedeapsă: limba mea să fie smulsă, inima mea străpunsă, iar corpul meu zdobit şi transformat în cenuşă pentru a fi aruncată în vânt”… aşa sună unul din jurămintele depus de un mason.

Asemenea „jurăminte” pot aparţine numai unei organizaţii diabolice. Iar faptul că ele nu sunt doar o figură de stil este demonstrat din plin de moartea în condiţii suspecte a unor persoane care au trădat francmasoneria. (6)

Mai sunt multe lucruri de spus pe marginea acestui subiect, întrucât toate simbolurile şi ritualurile masonice sunt puternic încărcate de această semnificaţie satanică. În toate scrierile masonice vom găsi timpul măsurat în Anno Lucis nu în Anno Domini-care ia ca an zero naşterea lui Isus Christos. Anno Lucis se obţine adăugând 4000 de ani la Anno Domini, astfel că anul 2006 devine anul 6006. Masonii dezmint faptul că îşi măsoară până şi timpul raportat la Lucifer, susţinând că Lucis înseamnă lumină, şi că ar fi vorba de lumina cunoaşterii care este ceva bun. 

Care este natura acestei lumini putem vedea în ilustraţiile masonice alăturate în care  este prezentat într-o formă simbolică ritualul de iniţiere în primul grad. În partea de sus a ambelor desene se află Soarele şi Luna, însă nu Soarele – care a fost dintotdeauna asociat cu Dumnezeu Tatăl luminează loja ci o altă lumină, cea a unei stele. Steaua care răsare strălucitoare şi marchează începerea unei noi ere, Noua Ordine Mondială este un simbol central în masonerie. Această stea strălucitoare este Luceafărul de dimineaţă, numit aşa de astronomii din vechime tocmai pentru este ultima stea care rămâne pe cer dimineaţa concurând lumina Soarelui, exact aşa cum Lucifer, numit şi „fiul dimineţii” se consideră egalul lui Dumnezeu.

Vedem deci cum încă de la primii paşi în masonerie totul se învârte în jurul unor concepte şi doctrine luciferico-satanice. Ceea ce uită însă francmasonii şi cei care îi conduc este că în cele din urmă lumina Soarelui devine atât de puternică încât oricât de strălucitor ar fi putut părea la un moment dat Luceafărul, în cele din urmă acesta dispare cu totul. Puterea sa nu este decât una trecătoare, iar lumina care îl face să strălucească nu este decât o palidă reflectare a luminii Soarelui. La fel se va petrece şi cu francmasoneria, care a reuşit temporar să îşi ţeasă plasa în jurul acestei planete, dar care după cum se exprima un bine cunoscut autor de dezvăluiri (4) „poartă în ea sămânţa propriei autodistrugeri” prin chiar venerarea unei fiinţe care se opune ordinii divine.  

Bibliografie:

(1) John Daniel, Scarlet and the beast – A history of the war between enghlish and french masonry, vol 1, 1993, pag.52
(2) http://www.srmason-sj.org/web/journal-files/Issues/jun03/
(3) Leon de Poncis citat de John Daniel – Two faces of freemasonry, Day Publishing, Longview Texas, 2005, pag. 81-82
(4) Iuri Lina, Architects of deception – Secret history of freemasonry, 2004, pag .76, 105
(5) Stephen Knight – The Brotherhood – the secret world of the freemasonry, London, 1983 pag 273-240
(6) Mărturii cutremurătoare ale unor foşti masoni

Cumparati Saptamana Financiara

Dictonul Bilderberg „Munceste, consuma si supune-te sistemului, pentru ca nu exista alternativa la lumea minunata pe care am faurit-o pentru tine!“

Impreuna cu numarul urmator, „Saptamana Financiara“ va ridica inca un subiect grav de reflectie: senzationala carte-dezvaluire „Clubul Bilderberg. Stapanii lumii“, semnata de Cristina.Martin.

Prinsi cu grijile, nu mai observam ca proximitatea se schimba pe traiectorii halucinante si punem prea repede asta pe seama unei evolutii naturale ori a fatalitatii. Uitam sa mai intrebam. Iar daca primim raspunsuri, refuzam sa credem. Insa daca ni s-ar demonstra ca un grup de oameni, membri ai unei societati secrete, sunt raspunzatori de mortile fiilor nostri in transeele razboaielor transnationale sau de crizele mondiale, ca tainicele personaje dicteaza din umbra pretul painii, al benzinei sau absenta de maine a locurilor noastre de munca, poate ca am deveni mai atenti.

Problema suprapopulării – o problemă artificială

Conform celor declarate în prezent de unii oameni de ştiinţă şi de unii politicieni, ameninţarea majoră pentru specia umană şi pentru însăşi planeta noastră este supra-popularea. Această teorie complet eronată slujeşte drept paravan şi justificare pentru politica antisocială dusă de unele guverne, ca şi pentru planurile diabolice ale francmasonilor, care urmăresc să reducă populaţia globului cu ajutorul unor virusuri artificiale.

Inventatorul „problemei populării” a fost reverendul Thomas Malthus, care, în „Eseu asupra principiului populării” (1798-1803), era de părere că populaţia tinde să crească în progresie geometrică în timp ce mijloacele de subzistenţă cresc doar în progresie aritmetică. Supra-popularea reprezintă astfel o ameninţare terorizantă pentru civilizaţie, concluzionează Malthus.

Opinia lui Malthus a avut un succes imediat printre aristocraţii Europei, uluiţi şi alarmaţi de „puterea poporului” demonstrată în revoluţiile americană şi franceză. Malthus declara că „Insurecţia este rezultatul inevitabil al supra-populării. Omul de rând este ignorant. Adunaţi mulţi laolaltă şi rezultatul este un anarhism animalic.”

În 1803, Malthus şi-a modificat puţin teoria. După ce şi-a publicat scurta şi simplista teorie în prima ediţie a eseului său şi după ce a avut timp şi “bunăvoinţă” să ia în considerare atât faptele, cât şi teoria, a ajuns să concluzioneze că „Fiinţele umane sunt foarte diferite de muşte şi şoareci. Când sunt confruntate cu limitele unei situaţii de strâmtoare, oamenii pot să-şi modifice comportamentul astfel încât să se acomodeze acestor limite” (Julian Simon, „Ultima Resursă”, Princeton, NJ: Princeton University Press, 1981, p.177). În ultimii ani ai vieţii, Malthus s-a îndepărtat în întregime de faimoasa sa doctrină. În 1830, el nu mai putea fi clasificat în continuare drept „malthusian”. Totuşi, simplista teorie din 1798 a continuat să supravieţuiască şi să înflorească în mintea şi în liniile de conduită teoretice şi politice ale tuturor acelora care sperau să oprească şi să înfrângă puterea în creştere a maselor, francmasoneria având şi ea acest scop prioritar.

„Malthusianismul” secolului al XIX-lea în economie şi politică era o instituţionalizare a recomandărilor reverendului Malthus din 1798 şi îndeosebi a recomandării de „a creşte rata de mortalitate a sărăcimii„.

În spatele tendinţelor de genocid şi ecocid ale civilizaţiei noastre, ale speciei noastre, în secolul al XX-lea, se află propoziţia falsă şi repetată la nesfârşit că populaţia reprezintă marea problemă a planetei. Se susţine că aceasta este sursa tuturor celorlalte probleme. Pentru mulţi dintre cei care formează bine-văzuta elită dominantă, populaţia planetei este văzută a nu fi altceva decât un cancer. Julian Simon scrie: „Poate că una dintre cele mai urâte analogii biologice este aceea că există o paralelă alarmantă între creşterea cancerului în corpul unui organism şi creşterea populaţiei umane în economia ecologică a Terrei” (analogia pentru „populare” a fost gândită de Alan Gregg, directorul emerit al Diviziei medicale a Fundaţiei Rockefeller). Gregg adaugă: „creşterile canceroase necesită alimente, dar pe cât ştiu eu ele nu au fost niciodată vindecate alimentându-le…

Implicaţiile politice ale acestei analogii sunt foarte clare: Gregg merge până acolo încât afirmă, într-un articol solicitat de cea mai de seamă revistă ştiinţifică din SUA: „Cât de mult se aseamănă mahalalele marilor noastre oraşe cu necrozele unei tumori!„. Şi pune o întrebare bizară: „Ce sunt mai ofensatoare pentru decenţă şi frumuseţe: mahalalele sau duhoarea fetidă a unei tumori în creştere?

Cel mai important susţinător al neo-malthusianismului sortit eşecului este dr. Paul Ehrlich. Următorul citat provine din cartea „Ultima resursă” de Julian Simon: „Noi nu vom mai putea mult timp să ne îngăduim doar a trata simptomele cancerului creşterii populaţiei, va trebui extirpat însuşi cancerul„.

În lucrarea „Eco-Catastrofa„, Paul Ehrlich a făcut o descriere dramatică a înspăimântătoarei zile de Apoi. El prezicea – pentru anii 1970 – secarea oceanului, recolte agricole în declin, dezastre cauzate de smog la New York şi Los Angeles (aproape 200.000 de cadavre), apariţia deşertului central – apusean, ciuma mondială şi războiul termonuclear care vor apărea, mult mai probabil, dacă va continua creşterea populaţiei… controlul acesteia fiind singura salvare posibilă.

Un număr redus de oameni de ştiinţă au convins mulţi politicieni şi profani că politici raţionale de populare cu privire la fertilitate, mortalitate şi imigrare pot fi deduse direct din situaţiile prezente privind populaţia şi creşterea economică. Politicienii convinşi au început să creadă în „adevărul ştiinţific” că ţările trebuie să-şi reducă creşterea populaţiei. Şi oamenii de ştiinţă convingători au dorit ca politicienii să creadă că asemenea propuneri arbitrare sunt într-adevăr ştiinţifice.

De exemplu, pagina de copertă a manualului mişcării privind controlul populării în SUA citează: „Bomba populării, spune Paul Ehrlich, un competent om de ştiinţă, descrie în mod clar dimensiunile crizei… supra-popularea este acum problema dominantă…, controlul populaţiei sau cursa spre uitare”? (Nota bene: ca mulţi alţi oameni de ştiinţă, Simon nu ştie că sectorul dominant al comunităţii ştiinţifice este „scientist”, adică supus agendei elitiste a Bisericii scientistice. Primul punct din programul acesteia este controlul populării). Acelaşi autor spunea: „Dacă restricţiile voluntare asupra creşterii populării nu vor interveni în viitor, vom fi confruntaţi cu nevoia de a lua în considerare măsuri coercitive – nu prea diferit de Ehrlich” (prin obligare dacă metodele voluntare vor eşua).

Primele rânduri din best-seller-ul „Bomba populării” de Paul Ehrlich au avut o influenţă foarte mare: „Bătălia pentru a hrăni întreaga umanitate s-a încheiat. În anii 1970 lumea va trece prin foamete – sute de milioane de oameni vor muri de foame”. Eu nu pot gândi nici un motiv pentru a avea mai mult de 150 milioane de oameni (în SUA) şi nimeni nu mi-a sugerat un astfel de motiv.

Nimeni nu poate afirma că aceste critici ştiinţifice ale lui Simon şi ale altora au închis gura prevestitoare de sfârşit al lumii. Criticile au fost fără efect. Ehrlich continuă să declame nonsensurile sale alarmiste. Într-un episod al programului de televiziune „Vederi”, Ehrlich rezolvă misterul ce învăluie soarta ultimei comunităţi ce a populat Insula Paştelui. Ultimii oameni de pe insulă au „ieşit din echilibrul” cu mediul. Ehrlich revendică drept singură „mărturie” a sa, faptul că arborii palmieri creşteau cândva pe insulă, iar acum nu mai este nici unul. Locuitorii de pe Insula Paştelui şi-au tăiat învelişul lor de pădure, Ehrlich sugerând că drept rezultat şi-au pierdut şi resursele lor primare de hrană. După aceasta, afirmă Ehrlich, oamenii au trecut la canibalism. Ei s-au mâncat unul pe altul – şi acesta a fost sfârşitul…

„Marea problemă” a lumii noastre de astăzi nu este popularea. Planeta poate suporta o populaţie de câteva ori mai mare decât populaţia prezentă, dacă resursele sunt administrate responsabil. Resursa noastră cea mai prost administrată este inteligenţa umană. Pe baza intuiţiei şi informaţiilor de care dispunem, putem ajunge la concluzia că multe dintre acele „elite” dominante din Vest şi-au spălat singure creierele pentru a gândi că vasta lor maşinărie de reprimare a populării şi că exploatarea resurselor naturale sunt „ştiinţific responsabile”. Cei mai mulţi dintre cetăţeni nu sunt mai buni; ei au fost înşelaţi cu unul sau mai multe dintre drogurile şi tranchilizantele disponibile în prezent. Pe scurt, cea mai mare problemă a noastră este aceea că avem un enorm deficit de inteligenţă pe care nu îl putem dezvălui şi vedea. Am eşuat în a ne utiliza creierele şi inimile noastre pentru a ne găsi drumul prin dificultăţile prezentului spre o eră nouă mai bună.

Darwin susţinea că victoria în dificultăţile vieţii revine acelor specii care au cele mai multe avantaje. Chiar şi un mic avantaj, un „grăunte de nisip în balanţă”, aşa cum se exprimă Darwin, poate însemna diferenţa între supravieţuire şi dispariţie. Doctrina grăuntelui de nisip a încurajat forţele dominante ale Occidentului să lupte pentru a monopoliza toate inovaţiile tehnologice care ar îmbunătăţi viaţa oamenilor, iar rezultatul final al acestui proces este nefericitul fapt că oamenii obişnuiţi sunt dependenţi, pentru a supravieţui, de „cele mai noi tehnologii” ale ultimului secol (care, de fapt, sunt de mult depăşite), în timp ce motorul cu ardere internă – poluantul numărul unu al planetei – ar fi trebuit să fie (şi ar fi putut să fie) istorie, încă de acum 70 de ani.

Masonii: constructori şi gardieni ai iluziei planetare

de Angela Anghel

După cum arată şi etimologia cuvântului, francmason înseamnă zidar liber. Dacă întrebaţi de ce tocmai zidar, francmasonii vă vor spune imediat povestea cu breslele de meseriaşi din vechime în cadrul cărora se constituiau confrerii în scopul într-ajutorării membrilor. Poate că la bază, francmasoneria a avut cele mai bune intenţii. Poate. Dacă ne întoarcem însă în timp vom vedea că şi de-a lungul istoriei ca şi în prezent, forma în care se manifestă francmasoneria poartă amprenta puterii malefice şi întunecate pe care o deserveşte.

Cine şi de ce are nevoie de unelte?

Rolul pe care francmasoneria îl joacă şi natura sa ascunsă sunt cuprinse chiar în numele său. Prin francmasonerie trebuie să înţelegem instrumentul de acţiune (deci aspectul vizibil, manifestat) al acelui ceva care îşi extrage puterea din întunericul în care se ascunde. Nu spun ei oare în Protocoale chiar aşa: „Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră  este una de felul acesta. Francmasoneria exterioară, de la suprafaţă, nu serveşte decât pentru acoperirea planurilor noastre”(Protocolul 4).

Se ştie că nu se poate acţiona pe un anumit nivel decât prin intermediul unor instrumente (sau mai bine spus unelte, căci simbolismul uneltelor este foarte des utilizat în ritualurile masonice) adaptate acelui nivel. Omul are nevoie de ochi pentru a vedea această lume şi de urechi pentru a-i auzi sunetele, la fel cum are nevoie de picioare pentru a se deplasa şi de corzile vocale pentru a vorbi. Ar fi imposibil şi absurd ca cineva să se deplaseze cu ajutorul corzilor vocale şi să vorbească cu picioarele. Fiecare lucru are un rost al său bine definit şi o anumită arie în care se poate manifesta conform Ordinii Divine. Puterea din umbră se supune şi ea în mod implicit aceloraşi legi (deşi ea nu acceptă deloc acest lucru) şi în consecinţă are o capacitate limitată de a acţiona în acest plan. De aceea a fost nevoită să îşi construiască nişte unelte potrivite prin care să poată acţiona aici, iar aceste instrumente sunt vizibile sub forma reţelei mondiale de loji francmasonice.

Lumina necreată este singura care luminează ceea ce este doar oglindirea ei la nesfârşit. Aşa cum într-o cameră plină de oglinzi dacă aprindem o lumânare aceasta se reflectă de mii de ori în jur, la fel celelalte elemente ale creaţiei nu fac decât să reflecte această Lumină Divină, dar ele nu sunt această lumină. Orice situaţie în care unul din aceste corpuri iluminate este luat drept Sursa de Lumină este o piedică ce poate întârzia momentul contopirii cu Dumnezeu Tatăl care este Sursa sau izvorul luminii. Acesta este rolul Marelui Arhitect de care vorbesc atât de mult masonii şi  pe care unii îl mai numesc şi Lucifer (de la luce=lumină). El este cel care acţionează prin intermediul masonilor astfel încât tot mai multe fiinţe umane să se lase înşelate şi să se oprească din căutarea Sursei. Căci odată ce crezi că ai găsit Sursa te opreşti din drum şi nu cauţi mai departe. Oricâte piruete esoterice ar face francmasonii, Marele Arhitect al Francmasoneriei nu este altul decât Satana.

Ce înseamnă a construi?

Masonii vorbesc despre Marele Arhitect ca fiind Dumnezeu şi chiar îi păcălesc pe unii adepţi de bună-credinţă, căci realitatea hâdă a blasfemiei nu este dezvăluită decât rangurilor superioare din masonerie. Acest Mare Arhitect al masonilor, chiar dacă ei afirmă aberant că este Dumnezeu, este evident că nu poate fi Dumnezeu Tatăl, ci este doar arhitectul unei lumi artificiale, adică al acelei lumi construite peste ceea ce a oferit Dumnezeu. Este evident că această lume artificială nu ar fi putut apare dacă Dumnezeu Tatăl nu ar fi permis acest lucru şi la fel de  evident este şi că francmasoneria este o parte a creaţiei şi are un rol al ei în Ordinea Divină.

Dacă Dumnezeu Tatăl a creat natura, în schimb ceea ce noi numim societate, cultură, civilizaţie (tradiţia, normele, oraşele, şoselele, maşinile, fabricile, reţelele de comunicaţii, banii, anumite alimente, medicamentele de sinteză, etc.), a fost făcut de mâna omului. Ceea ce le caracterizează pe toate acestea este că ele nu fac decât să simuleze aspecte şi funcţii particulare, izolate ale creaţiei divine dar nu ating vreodată perfecţiunea şi complexitatea acestei creaţii. Masonii au avut printre altele rolul de a încuraja şi de a supraveghea acest proces de construcţie, ca şi cum lumea ar fi un imens şantier. Vom numi tot ceea ce s-a adăugat peste Creaţia originară: Construcţii.

Toţi marii gânditori au fost de acord că omul modern trece printr-o mare criză interioară, suferă, este tot mai bolnav din cauza îndepărtării sale de Creaţia Originară. Unii vorbesc despre îndepărtarea de Natură, alţii despre separarea de Dumnezeu, alţii despre alienare. Concluzia este însă aceeaşi: aceste “construcţii” nu fac decât să complice lucruri care ar fi fost altfel extrem de simple (simplitatea, firescul sunt semnul Ordinii Divine). Prin aspiraţia de a dobândi tot mai mult astfel de “construcţii”, fiinţele umane se extind tot mai mult pe orizontală şi uită pentru ce au venit aici. La origine, Dumnezeu a creat o lume în care nevoile de bază erau împlinite astfel încât fiinţa să se poată dedica în totalitate unei vieţi în perfectă comuniune cu Creatorul ei. Construcţiile au apărut ca urmare a multiplicării nevoilor şi dorinţelor umane.

Şi aici au intervenit masonii care au mai avut o funcţie (ca orice constructor care vrea să se asigure că va mai avea de lucru şi la anul). Masonii au avut grijă ca acest şantier să nu se închidă, şi au creat noi şi noi pretexte astfel încât oamenii să îşi dorească tot mai multe. Cel care crede că după ce va obţine un anumit lucru se va opri şi va fi mulţumit, se păcăleşte singur. Goana aceasta după surogate sau false valori trebuie stopată imediat, căci odată împlinită o dorinţă vor apare încă două în loc, exact cum balaurului din poveste îi cresc două capete acolo unde voinicul taie unul. Acest mecanism este mult speculat în ziua de astăzi de lumea marketingului şi a publicităţii. Tot mai multe companii aleg să îşi promoveze produsele, împărţind mostre gratuite pe care consumatorii le pot utiliza o scurtă vreme. Se ştie că odată ce cineva beneficiază de un lucru, ulterior îi va fi mult mai greu să se dispenseze de el pentru că i s-ar părea că pierde ceva. Nu numai că nu va renunţa la ceva care până în momentul în care nu l-a dobândit nici nu îi era necesar, dar va continua prin a-şi dori ceva şi mai performant din aceeaşi gamă, astfel că odată ce va fi ademenit în acest joc va merge înainte.

Maeştri în a construi adevărate edificii din nimic

Construirea de edificii din nimic (vezi şi modul în care s-a construit “scandalul” MISA-Gregorian Bivolaru)  este domeniul în care masonii excelează. Sunt maeştri în a crea ceva de care nimeni nu are nevoie şi apoi tot ei se fac  “utili”  oferind modalităţile de a obţine acel ceva. La fel sunt maeştri în a crea o problemă şi apoi tot ei oferă plini de „mărinimie” modalităţile de a o rezolva. Iar oamenii le solicită plini de naivitate ajutorul şi le mulţumesc fără să îşi dea seama că problema respectivă nici nu ar fi existat dacă cei pe care îi consideră salvatorii lor nu ar fi creat-o.

Priviţi în jur, sunt numeroase exemple de acest gen: construim maşini care consumă tot mai multă energie pentru a exploata resursele planetei, resurse pe care le utilizăm apoi în cantităţi tot mai mari pentru a alimenta aceste maşini, deşi au fost descoperite modalităţi foarte ieftine şi independente de a obţine energie.  Luăm medicamente care tratează o boală şi fac să apară alte trei noi boli în loc, pentru vindecarea cărora avem nevoie apoi de şi mai multe medicamente. Recent la o emisiune TV despre agricultură un specialist povestea cum încurajarea consumului de carne este la baza exploatării agricole, a lipsei de alimente, a poluării solului prin utilizarea excesivă şi pe suprafeţe extinse de îngrăşăminte artificiale, a defrişărilor masive de păduri. El spunea că pentru a obţine 1 kg de carne, un porc trebuie hrănit cu 5 kg de cereale, ceea ce dă un spor de 1 la 5. Imaginaţi-vă că ar fi nevoie de cultivarea unor suprafeţe de 5 ori mai reduse dacă oamenii nu s-ar mai hrăni cu carne. Astăzi cea mai mare parte din culturile agricole sunt destinate nutreţurilor pentru animale. În locul acestora s-ar putea cultiva cereale, legume şi fructe din belşug, solul nu ar mai fi supra-exploatat şi sărăcit, mâncarea ar fi mult mai ieftină şi mai sănătoasă şi ar fi suficientă hrană pentru toată populaţia globului.

Iată cum masonii ne „ajută” să ne consumăm timpul, resursele, energia,  trupurile, căci în definitiv nu asta înseamnă societate… de consum? O societate ce consumă forţa vitală a fiinţelor umane? E ca şi cum plecând într-o călătorie, în loc să mergi înainte, te tot opreşti din loc în loc să îţi repari maşina care se strică mereu. Iar amploarea pe care a luat-o acest labirint construit prin intermediul masonilor este atât de mare încât cu greu te poţi rupe de sub influenţa lui.

Mecanismul este atât de abil construit încât ei nici nu mai trebuie să intervină decât atunci când cineva doreşte în mod explicit să iasă din el. În rest, au grijă toţi cei din jur (care au fost convinşi de când s-au născut că lucrurile aşa trebuie să fie) ca  tu să mergi pe făgaşul obişnuit. “Omul obişnuit” este cel condiţionat (obişnuit să) urmeze etapele previzibile: se naşte, merge la şcoală unde învaţă doar ceea ce este permis, se căsătoreşte, îşi cumpără o casă, o mobilează, îşi cumpără o maşină, face un copil sau poate mai mulţi, după care îşi doreşte o casă mai mare, o maşină mai bună şi tot aşa. Când să mai avem timp să ne gândim  la Dumnezeu în această goană după banii necesari pentru a ne plăti toate utilităţile, căci între timp am devenit convinşi că sunt într-adevăr utilităţi.

Vă propun un mic experiment prin care majoritatea vegetarienilor trec atunci când încetează să mai mânânce carne. Spuneţi-le într-o zi celor din jur (colegi, familie, prieteni) că începând din acel moment vreţi să faceţi un lucru altfel decât până atunci. Poate fi faptul că de azi nu mai beţi băuturi răcoritoare sau bere, sau că nu mai jucaţi fotbal sâmbăta aşa cum aţi făcut în ultimii 2 ani. E un exerciţiu de libertate interioară. Veţi vedea cum dintr-o dată cei care spuneau că vă iubesc şi vă acceptă aşa cum sunteţi se vor năpusti asupra voastră mai întâi cu rugăminţi, apoi cu ironii, apoi cu reproşuri şi în final dacă veţi rezista, cu atacuri şi chiar cu excluderea din grup.  Au fost cazuri în care s-a ajuns până la denunţarea la poliţie că X, uite, refuză să mai facă ce făcea până acum. De ce ? Pentru că brusc aţi devenit altfel decât ei. Pentru că aţi ieşit din cerc, cel puţin în ceea ce priveşte acel aspect. Iar acesta este momentul în care începe trezirea la realitate. Pentru mulţi este un proces dureros şi îndelungat, dar nu imposibil, ca dovadă că pe acest pământ există mulţi eliberaţi spiritual care au reuşit să iasă din acest cerc în care se învârte restul omenirii şi îi învaţă şi pe alţii cum să iasă.

De ce apa nu se poate vinde şi nu se poate cumpăra?

Dumnezeu Tatăl oferă totul fără să ceară nimic în schimb. Imaginea unui Dumnezeu mercantil care îşi oferă sprijinul şi protecţia doar celor care respectă nişte dogme (stabilite în cea mai mare parte de oameni de fapt) este o invenţie menită să manipuleze conştiinţele.

Fiecare dintre noi a primit în dar (gratuit ca să folosim un termen modern) un trup la naştere, adică cel mai important lucru de care aveam nevoie pentru a trăi şi a acţiona în acest plan. Ideea unei maşini perfecte, cu multiple funcţii a  fost visul tuturor geniilor acestei planete. Foarte puţini sunt cei care sunt conştienţi că nici nu este nevoie să inventeze o astfel de maşinărie pentru că ea deja există şi este perfectă: este chiar trupul nostru. Mai mult, Dumnezeu ne furnizează fiecăruia dintre noi în permanenţă tot ce este necesar pentru a trăi şi numai lipsa noastră de încredere în El ne face să ne încăpăţânăm în iluzia că ne asigurăm noi singuri toate utilităţile. La naştere, Dumnezeu ne-a dăruit un vehicol perfect adaptat acestui plan, un vehicol care de cele mai multe ori funcţionează fără ca noi să fim conştienţi de toate procesele lui extrem de complexe. În fiecare clipă tot El crează pentru fiecare dintre noi  toate condiţiile pentru a asigura optima funcţionare a acestui vehicol. Deşi cei mai mulţi dintre oameni nu sunt conştienţi că respiră şi nu stabilesc cu ce frecvenţă să le bată inima, totuşi continuă să trăiască pentru că inima le bate exact aşa cum trebuie şi respiraţia se desfăşoară în ritmul necesar.  Ne-a cerut vreodată Dumnezeu să plătim aerul pe care îl respirăm sau apa pe care o bem?

Doar prostia noastră a făcut ca astăzi apa şi aerul să fie atât de poluate încât am ajuns să plătim pentru a bea o apă pură sau a respira aer curat.  Dumnezeu nu cere nimic în schimbul grijii pe care ne-o poartă, în schimb cei care acum au pus stăpânire pe lume ne cer să plătim tot mai mult pentru faptul că trăim şi în permanenţă au grijă să construiască şi să întreţină iluzia a noi şi noi nevoi pe care apoi tot ei se oferă să le rezolve, contra-cost bineînţeles.

Ba mai mult, fiinţele umane care aleg liber să trăiască simplu şi în armonie cu natura şi doresc în mod conştient să iasă din această plasă întinsă atât de abil, sunt tratate… exact aşa cum am putut vedea cu toţii în cazul şcolii noastre de Yoga sau al altor şcoli spirituale din lume: se încearcă distrugerea sau măcar compromiterea lor. Merită să remarcăm faptul că, printre multe alte cazuri, şcoala nostră de yoga (MISA) a rezistat cel mai bine atacurilor pline de ură şi încrâncenare ale forţelor oculte masonice.

Bibliografie:

David Icke, And the Truth Shall Set You Free: The 21st Century Edition, ed. Bridge of Love (September 2004)
Tony Brown, Empower the People: Overthrow The Conspiracy That Is Stealing Your Money And Freedom, ed. Harper Paperbacks,1999
Paul A. Fisher, Their God Is The Devil: Papal Encyclicals And Freemasonry, ed. Authorhouse (August 30, 2004)
Texe Marrs, Codex Magica: Secret Signs, Mysterious Symbols, and Hidden Codes of the Illuminati, ed. Rivercrest Publishing (November 1, 2005)
Tom C. McKenney, Please Tell Me…: Questions People Ask About Freemasonry-And the Answers, ed. Huntington House Publishers (October 1994)
Gary Allen, None Dare Call It Conspiracy, ed. Lightyear Press; Reprint edition
Alan B. Jones, How The World Really Works, ed. ABJ Press (January 1997)

Arhitectura masonică din jurul nostru

Franc-masoneria, aşa cum o cunoaştem noi cei dinafara ei, este doar vârful unui imens aisberg. Fiind prin definiţie o structură discretă, a fost nevoită să îşi dezvolte un limbaj de comunicare suficient de asemănător cu cel al oamenilor obişnuiţi pentru a nu le atrage prea mult atenţia şi în acelaşi timp suficient de încriptat pentru ca doar cei care îi cunosc cheia să îl poată înţelege. A luat naştere astfel un întreg sistem de semne, simboluri, gesturi, imagini, forme geometrice şi chiar un alfabet propriu prin care iniţiaţii să se poată recunoaşte între ei.

Cu timpul, unele dintre elementele acestui limbaj paralel au fost dezvăluite de persoane care au părăsit masoneria când şi-au dat seama cu cine au de-a face. A fost ca un fir al Ariadnei care a ajutat tot mai mulţi oameni să observe lucruri pe lângă care treceau până atunci nepăsători. Cel care este atent şi are discernământ va găsi în jurul său dovezile extrem de vizibile şi de palpabile ale acţiunilor acestei organizaţii.  

V-am dezvăluit semnele şi gesturile prin care masonii îşi transmit mesajele chiar sub nasul nostru prin reţeaua de presă şi televiziune a cărei construire tot ei au încurajat-o. Vom vorbi acum despre un alt capitol mult mai aproape de specialitatea lor şi anume construcţiile: clădiri, monumente şi statui.   

Aceste aspecte sunt vizibile mai ales în oraşe, unde guvernul din umbră s-a străduit să creeze un sistem artificial,  în care  fiecare element să fie atât de dependent de celelalte încât deteriorarea unuia să pericliteze imediat tot angrenajul. Un exemplu elocvent în acest sens este oprirea alimentării cu energie electrică într-un mare oraş. Aceasta duce la un haos general. O lume în care alienarea fiinţei umane este asigurată prin înghesuială, poluare, lipsa spaţiului vital individual,  îndepărtarea de natură şi de Dumnezeu. Apa nu mai vine de la izvor sau din fântână ci printr-o vastă reţea de conducte. Centrale termice produc căldură care apoi este distribuită prin altă reţea. Energia electrică este şi ea vehiculată prin mii şi milioane de fire. Privit în ansamblul său un oraş nu este altceva decât o încrengătură de străzi,, canale, conducte şi fire.  

Pentru a avea o viziune şi mai clară cu privire la aceste aspecte priviţi cum arată la microscop chipul unui procesor prin care circulă curent electric încărcat cu informaţie şi cum arată privit de sus un oraş. Diferenţa este că prin unul circulă energie electrică, iar prin celălalt energia fiinţelor umane cu care este populat.

Când priveşti un oraş de la acest nivel forma clădirilor, orientarea străzilor, amplasarea pieţelor sau a spaţiilor verzi sunt doar modalităţi prin care energia este direcţionată şi stocată. 

Ce se petrece atunci când acolo unde era spaţiu liber construieşti ceva? La un nivel superficial se observă cum curenţii de aer din zonă îşi modifică traiectoria pentru a ocoli clădirea. La nivel subtil se petrece acelaşi lucru: liniile de câmp ale locului se modifică iar energiile circulă cu totul altfel, ghidate fiind de formele geometrice din care este formată clădirea.   

În lume există clădiri sau monumente aparte, de regulă plasate în puncte strategic alese pentru a fi „încărcate” de un număr cât mai mare de oameni. Le vom trece în revistă în continuare pe cele mai cunoscute pentru a vedea care este semnificaţia lor ascunsă.  

SPECIAL: învăţaţi să descifraţi semnalele şi ordinele masonice secrete transmise prin presă!

un articol de Maria Nicola şi Victor Ardeleanu

Nu v-aţi întrebat niciodată de ce presa e plină de poze oribile din punct de vedere al calităţii fotografice, deşi vorba aceea, ziarele şi agenţiile de presă angajează fotografi profesionişti? Nu v-aţi gândit niciodată că poate fotografii şi redactorii le poartă pică acelor personalităţi pe care le fotografiază în ipostaze ridicole, penibile, inestetice? Prin pozele de presă abundă ochelarii căzuţi pe nas sau fluturaţi în aer, degetele pe nas sau la ochi sau fluturând aiurea, pumni încleştaţi, priviri nostalgice îndreptate către cer, degete întinse în altă direcţie decât privirile. Poze disproporţionate numai ca să încapă şi mâinile gesticulând.  Ciudăţenii şi urâţenii. Sunt pure „întâmplări”? Nuuuu. Aceste poze penibile sunt intenţionat realizate şi selectate, pentru că reprezintă semnale masonice.

Francmasoneria mondială comunică prin intermediul semnalelor şi ordinelor transmise prin presă

Cu cât studiem mai mult semnalele masonice, cu atât mai izbitoare apare evidenţa incontestabilă a realităţii lor. Oricât ar părea de paradoxal sau incredibil, francmasonii îşi transmit continuu, pe sub nasul nostru, ordine şi semnale secrete! Cum fac ei asta? Cu ajutorul presei. Deoarece toate marile concernuri şi agenţii de presă sunt finanţate de masoni, ele sunt foarte strict controlate de aceştia. Din acest motiv (cu foarte puţine excepţii) nu găsim în presă dezvăluiri despre masonerie şi planurile sale sinistre, dar în schimb găsim din plin mesaje şi semnale pentru „fraţii iniţiaţi” în „tainele” masoneriei. Aceste mesaje sunt transmise prin fotografii în care „fraţii” fac anumite semne specifice. Grupajele de portrete precum cel alăturat sunt o modalitate comună de introducere a semnalelor masonice.

În ciuda propagandei cu care vrea să îi prostească pe cei creduli, francmasoneria este o sectă satanică (lucru evident dacă îi analizăm simbolurile, ritualurile şi protocoalele) al cărei scop este dominarea întregii planete. Organizarea piramidală a acestei secte face ca doar francmasonii de rang înalt să cunoască exact toate planurile criminale pe care le-au conceput înaintaşii lor şi pe care ei le pun cu obstinaţie în practică. Ceilalţi sunt racolaţi în numele unor „idei esoterice” sau interese materiale şi sociale şi, în naivitatea lor, îşi imaginează că nu fac rău nimănui prin participarea la ritualurile şi conspiraţiile acestei secte. Aceasta este însă o păcăleală sinistră pentru că nimeni nu se poate sustrage consecinţelor karmice, altfel spus, legii cauzei şi a efectului.

Principalele instituţii şi poziţii ale puterii sunt în mâinile masoneriei

Aşa cum o dovedesc din plin semnalele masonice transmise prin presă, francmasoneria controlează principalele instituţii, posturi politice şi funcţii publice, începând desigur cu marile finanţe, continuând cu preşedenţia majorităţii statelor, armatele şi marile concernuri economice şi ajungând până la domeniul cultural şi religios.

Nu mai este pentru nimeni o taină că fostul Papă a fost mason de rang înalt, iar noul Papă, Benedict al XVI-lea, s-a prezentat de la început cu semnale masonice. Desigur vă amintiţi din articolele noastre despre Osho că Joseph Alois Ratzinger (numele laic al actualului papă) pe când era cardinal este cel care a comandat şi a militat pentru exterminarea lui Osho. În acest colaj de imagini prezentat pe prima pagină a cotidianul Ziua, cel mai ostentativ pro-masonic ziar din România, patru noi fotografii ale noului Papăîi lămuresc pe „fraţii masoni” din România că noul Papă va continua construcţiile masonice începute de precedentul. Toate  cele patru imagini au semnale masonice evidente.

Prin urmare, problema care derivă direct este următoarea: principalii lideri din politică, justiţie, economie, finanţe etc. fac parte dintr-o organizaţie secretă care le cere să fie fideli înainte de toate regulilor francmasonice. Pentru toţi aceştia interesele, regulile, ordinele şi directivele masonice sunt mult mai importante decât legile sau interesele propriei ţări. La intrarea în masonerie, se cere membrilor să jure că vor respecta secretele şi regulile masonice şi vor fi înainte de toate fideli lojilor şi „fraţilor masoni”.

Propaganda masonică vrea să ne convingă de latura pozitivă a acestei fraternităţi malefice internaţionale. Nu vă lăsaţi păcăliţi de abilitatea lor oratorică! Cum ar fi posibil ca în atât de multe situaţii delicate de politică externă, finanţe sau economie, „fraţii” din afară să ofere soluţii conforme interesului naţional? Pentru masoni nici nu există interes naţional! Contează numai planurile lor mârşave, subordonarea faţă de sectă şi propriile lor interese.

Această reţea insidioasă a împânzit tot globul. Indiferent de provenienţă, masonii de pretutindeni comunică între ei prin limbajul universal al imaginilor. Semnalele şi ordinele masonice trasmise prin imaginile de presă îi informează rapid şi precis pe toţi masonii despre anumite obiective şi planuri, despre rangul diferitelor personaje, despre direcţii de urmat etc.

Principalele semnale masonice

Semnalele şi ordinele masonice sunt transmise prin mass-media, inclusiv prin televiziune, dar în special în presa scrisă, prin intermediul fotografiilor, al comentariilor fotografiilor şi al articolelor alăturate. Uneori este vorba de comenzi foarte precise, dar de cele mai multe ori aceste semnale indică:
– apartenenţa unei anumite persoane la masonerie;
– susţinerea unui anumit proiect sau a unei persoane de către masonerie;
– combaterea unei anumite persoane sau a unei idei, în diferite conjuncturi;
– uneori aceste semnale sunt o „semnătură” masonică pentru a da de ştire „fraţilor” de pretutindeni că anumite acţiuni sunt ticluite de masonerie sau sunt pe placul masoneriei mondiale;
– anumite mesaje pot cere sprijinul sau ajutorul, sau pot disimula anumite ştiri.

Într-un articol anterior am prezentat 12 semnale masonice clasice: 1) Semne cu arătătorul
2) Semnul „OK” 3) Pumnul 4) Piramida  5) Jocul mâinii 6) Mâna pe inimă 7) Strângerea de mână 8) Ridicarea privirii 9) Privirea pe deasupra ochelarilor 10) Mâna la ochelari 11) Mâna la cravată 12) Mâna la gât.

În general, toate aceste semne arată fie apartenenţa persoanei respective la masonerie, fie faptul că este susţinută de masonerie în realizarea unor anumite proiecte. Există aici o excepţie delicată, dar importantă: dacă persoane care nu au fost niciodată prezentate cu semnale masonice apar subit cu aceste semnale atunci când suferă un accident, atentat sau campanie de denigrare, semnul este de fapt semnătura masonilor, ca să ştie cu toţii cine a autorul acelui atac.

Deşi am identificat aceste 12 semnale diferite, nu trebuie să ne imaginăm că fiecare dintre ele are o semnificaţie univocă. Argumentul cel mai simplu este acela că atunci persoanele care nu poartă ochelari nu ar putea transmite anumite mesaje. Unele semne apar mai rar decât altele, şi analizând diferite fotografii putem deduce, de exemplu, că semnul „OK” în varianta realizată cu ambele mâini este rezervat masonilor de rang înalt aflaţi în misiuni foarte importante.

Pumnul, atunci când este agitat în aer, indică impunerea unui proiect. Mai ales atunci când pe fundal apare un alt simbol masonic, ca de exemplu stelele din steagul Uniunii Europene, este clar pentru „fraţii” sectei satanice că li se ordonă să vină în sprijinul acelui proiect. Dintre toate cele 12 semne, ultimele două: mâna la cravată şi mâna la gât sunt folosite de francmasoni pentru a cere ajutor „fraţilor” atunci când se află în anumite conjuncturi dificile. Fotografia alăturată a însoţit un articol în care se vorbeşte de anchetarea liberalului Dinu Patriciu în legătură cu afacerile Petromidia. „Fraţii masoni” din presă şi justiţie sunt chemaţi să îi sară în ajutor.

În rest, textul care însoţeşte poza sau textul articolului ne pot da indicaţii despre scopul semnalelor.

Cum sunt realizate fotografiile-semnal?

Un element cheie în transmiterea semnalelor şi ordinelor masonice este realizarea fotografiilor-semnal. Pentru aceasta fotografii fie sunt ei înşişi iniţiaţi, fie sunt solicitaţi de către redactori să surprindă personajele în ipostaze dinamice, gesticulând, pe baza unor modele. Francmasonii de rang mai înalt (nu toţi ucenicii) sunt învăţaţi, uneori chiar de către redactori (pentru fotografiile realizate în studio) ce gesturi să realizeze. Redactorii care decid ce fotografii se publică sunt cu certitudine iniţiaţi. Nu întâmplător, editorii şi redactorii, care se lasă atât de rar fotografiaţi, apar cu semnale masonice. Alături, masonul declarat Sorin Roşca Stănescu execută simultan 3 gesturi-semnal, ca să priceapă şi „fraţii” cei mai grei de cap că Ziua ştie ce zice despre masonerie mai mult decât orice alt ziar. Cele trei semnale sunt: privirea peste ochelari, mâna la cap (variantă a gesturilor cu arătătorul pe faţă şi cu mâna la ochelari) şi pixul ţinut în mâna stângă (diferite obiecte ţinute ostentativ în mână sunt de fapt variante ale gestului cu mâna la ochelari).

Fotografii pândesc cu răbdare momentul când personajul ales gesticulează. Următoarea dată când vă uitaţi la televizor la o conferinţă de presă a unui personaj important precum Primul Ministru sau Guvernatorul Băncii Naţionale, urmăriţi cu atenţie să sesizaţi momentul în care se declanşează blitz-urile fotografilor. Veţi remarca faptul că, atunci când vorbitorul gesticulează, este vizibil faptul că se fac foarte multe fotografii pentru a surprinde momentul. Atunci când vorbitorul nu reuşeşte să strecoare aceste semnale, fotografii recurg şi la trucuri, dintre care cel mai simplu este fotografierea de jos, aşa încât să se „improvizeze” ridicarea privirii, ca în fotografia alăturată cu Dan Voiculescu.

Un alt truc clasic este montarea fotografiilor. Chiar dacă personajele nu gesticulează, sau dacă nu gesticulează destul de elocvent, montajul poate să strecoare bizare degete întinse care sunt cu certitudine semnale masonice. În montajul alăturat, candidatul la Primăria Capitalei din partea PSD, Marian Vanghelie, altminteri prolific în gesturi masonice, este însoţit de un index din audienţă, care nu e clar către ce arată. Putem privi acest montaj, în cazul lui Vanghelie, ca pe o explicitare evidentă a semnalului masonic, tocmai pentru că personajul în cauză nu economiseşte niciodată gesturile… Bucureştenii îşi amintesc cu siguranţă afişele lui Vanghelie din campania electorală: fie că se scărpina în cap sau arăta cu indexul un lighean, semnalul masonic era mereu acolo! Observaţi aici şi cât de disproporţionat este montajul fotografic, special pentru a atrage atenţia.

În al doilea montaj, procurorul şef Amariei realizează un gest mai puţin evident. Observăm că fotografia este distorsionată ca să îi cuprindă şi mâinile care realizează gestul „piramidei”, într-o variantă mai puţin obişnuită. În scena din fundal, unul dintre personaje face un ostentativ gest cu mâna întinsă şi indexul orientat spre Amariei. Acesta întăreşte semnalul masonic. Motivul acestui colaj? Procurorul-şef Amariei tocmai s-a compromis printr-un flagrant care într-un stat de drept i-ar aduce destituirea. De aceea masonii sunt relativ discreţi în transmiterea semnalului masonic, dar montajul arată clar celor „iniţiaţi” că Amariei se bucură în continuare de susţinerea masonilor, indiferent de conţinutul aparent dur al articolului. O dovadă în plus că este un colaj-semnal: data scrisă pe fotografie este 2003, deşi a apărut în presă în aprilie 2005. S-au folosit cu siguranţă fotografii mai vechi.

Cum deosebim gesturile fireşti de semnalele masonice?

Recapitulând, semnalele masonice sunt gesturi comune. Pe marea lor majoritate probabil că fiecare dintre noi le realizăm de mai multe ori în fiecare zi. Atunci, de ce au fost alese ca semnale masonice? Tocmai pentru a nu atrage atenţia cititorului neavizat! Cum identificăm aceste gesturi ca semnale masonice în anumite fotografii? Mai ales atunci când ele sunt nejustificate sau nu sunt însoţite de o mimică asociată, ele sunt semnale. Atunci când gestul este explicabil în context, nu este vorba neapărat de un semnal masonic.

De exemplu, pentru un vorbitor volubil ca Traian Băsescu, care gesticulează tot timpul, nu trebuie să ne gândim imediat că toate semnele cu mâna pe care le face sunt semnale masonice. Fotografia alăturată (dreapta), care l-a surpins pe preşedintele ţării într-o ipostază tipică pentru el, este coerentă din punct de vedere al gesturilor şi mimicii feţei. Vorbitor pasionat, Băsescu este prins în discurs şi gesticulează mai tot timpul. Cu atât mai uimitor este faptul că, deşi gesticulează mai tot timpul, marea majoritate a fotografiilor din presă nu redau această gestică. În ceea ce-l priveşte pe Adrian Năstase (stânga), un personaj mai degrabă introvertit, gestul nu este însoţit şi de mimică. Deci în acest colaj, deşi aparent ambele personaje pot părea că fac semnale masonice, în realitate numai în cazul lui Adrian Năstase este vorba cu certitudine de un semnal masonic. Acest colaj a apărut exact în această formă în presa între cele două tururi de scrutin ale alegerilor din noiembrie-decembrie 2004.

Dacă ne referim însă la fotografia alăturată, unde Corneliu Vadim Tudor, un alt vorbitor pasionat, face un gest cu pumnul, lucrurile nu mai sunt la fel de clare. Gestul cu pumnul poate părea un gest spontan care însoţeşte discursul înflăcărat. Pentru a elimina orice dubiu, titlul articolului este „Pumnul lui Vadim”. Aici semnul cu pumnul este doar un semn masonic de recunoaştere, nu impune vreun proiect anume, pentru că nu este vorba de nici un proiect. O dovadă în plus: conţinutul articolului nu are nici cea mai mică legătură cu titlul: „Pumnul lui Vadim”.

La polul opus, pe 14 martie 2005 am avut ocazia să urmărim în direct la Realitatea TV o conferinţă de presă a actualului Ministru de Finanţe, Ionuţ Popescu, un personaj mult mai rezervat. Subiectul conferinţei de presă: întreruperea negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional. Timp de 20 minute Ionuţ Popescu (dreapta în fotografie) a vorbit liniştit, cu mâinile aşezate cuminţi pe pupitru. A gesticulat o singură dată, cel puţin aşa s-a văzut pe ecran. Oare de ce fotografiile publicate în presa de a doua zi surprind exact acest gest, care seamănă cu semnul pumnului? Cu siguranţă, pentru a-i asigura pe fraţii masoni că, în ciuda aparentelor probleme cu FMI, situaţia este sub control. Probabilitatea de a surprinde „întâmplător” acel gest singular în fotografii este aproape nulă!

Aveţi obiecţii? Vă oferim răspunsuri!

Poate încă mai credeţi că totul este o scorneală… Dacă acestea sunt gesturi obişnuite şi comune, de ce le interpretăm neapărat ca semnale masonice? Pentru că aceste gesturi sunt fireşti în viaţa de zi cu zi, dar sunt anormale pentru o fotografie! Orice om, atunci când este fotografiat, din reflex coboară mâinile şi ia o atitudine cât de cât fotogenică. Luaţi chiar acum albumele dumneavoastră foto sau câteva fotografii realizate cu familia şi prietenii. Deloc surprinzător, nu veţi vedea mâini agitate, degete pe faţă, ochelari pe nas, mâna la gât… Eventual dacă astfel de gesturi apar, ele se auto-explică prin context, într-un instantaneu animat în care personajele gesticulează într-un moment de efuziune. Dar acestea sunt cazuri rarisime. Iar dacă din greşeală faceţi o astfel de fotografie, în general aveţi tendinţa să o consideraţi un rebut şi să o puneţi undeva la coada albumului (dacă totuşi o puneţi), în nici un caz nu vă făliţi cu ea!

Dacă aveţi la îndemână un aparat foto, surprindeţi-vă un prieten sau o rudă cu rugămintea de a-i fotografia. Veţi remarca, deloc surprinzător, că persoana respectivă îşi redresează ţinuta, închide gura, coboară mâinile, îşi scoate ochelarii dacă sunt ochelari de citit sau şi-i reaşează corect pe nas. Şi vă priveşte în faţă, nu se uită la tavan. Deci…

Da, toate semnalele masonice sunt gesturi fireşti, dar nu pentru o fotografie!!! Tocmai aceasta este ingeniozitatea procedeului. O poză-semnal de calitate trebuie să fie elocventă din punct de vedere al semnalului transmis pentru „fraţii iniţiaţi” dar nebătătoare la ochi pentru ceilalţi.

Poate consideraţi că gesturile-semnal apar în fotografii pentru ca acestea să fie dinamice şi expresive. Nu este neapărat aşa, pentru că chipul uman este deosebit de expresiv. Nenumărate stări şi nuanţe pot fi transmise prin mimică şi gestică, fără ostentaţia semnelor speciale. Reproducem mai jos două colaje speciale, în care trei personaje celebre: Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană sunt prezentate în diferite ipostaze, mai întâi normale (fără semnal, în stânga) şi apoi cu semnale masonice (în dreapta). Observaţi că imaginile normale (stânga) sunt suficient de variate şi expresive, pe când cele din dreapta, acum când deja începem să ne „trezim”, ne apar de-a dreptul ciudate sau măcar inutil încărcate, forţate.
Încă un argument care ţine de estetica şi profesionalismul fotografiilor. Observaţi cât de disproporţionate şi urâte sunt fotografiile din grupajul următor. Toate transmit semnale masonice şi toate sunt prost încadrate, dezechilibrate, urâte dincolo de orice limită. Noul papă arată chiar sinistru aici, în nici un caz ca o figură sacerdotală în contact cu tainele divine. Emil Constatinescu, Vladimir Voronin, Mugur Isărescu şi Ion Iliescu par a avea mâini mai mari decât restul corpului. Pe rândul de jos, în dreapta, preşedintele Franţei, Jaques Chirac, este însoţit de o foarte stranie mână fluturând. Pe rândul al doilea, în stânga, Ionuţ Popescu, actualul Ministru de Finanţe, pare că îşi caută ochelarii. Această fotografie este atât de ostentativă ca şi semnal încât nu e deloc reuşită din acest punct de vedere. Totuşi, diferite ziare au reluat-o din nou şi din nou, poate ca să îi lămurească şi pe „fraţii masoni” mai recalcitranţi, din vechea guvernare, ca actuala direcţie este cea dorită de sectă [francmasonerie]. Pe rândul de sus, dreapta, lui Ovidiu Muşetescu pare că i-a intrat o muscă în ochi, pe când generalul Sorescu (stânga jos) pare un şcolar prins cu lecţia neînvăţată. Oricum, cea mai gogonată este imaginea premierului Tăriceanu, centru jos. Probabil fotograful era lungit la sol când a luat acest instantaneu.

Masonerie românească… Ca’n Caragiale!
(cacofoniile nu sunt intenţionate sau întâmplătoare, ci inevitabile)

Am avut ocazia să analizăm mii de fotografii de presă, atât din presa autohtonă cât şi din cea occidentală, mai versată şi mai disciplinată în ale masoneriei. Această experienţă ne-a convins încă o dată că, la modul profund, spiritul românesc respinge masoneria ca pe o tumoare de neînţeles pentru spontaneitatea sa intrinsecă. Chiar şi atunci când intră în masonerie, românii rămân inevitabil personaje demne de atenţia lui Caragiale. Sau mai degrabă, credem noi, tocmai intrând în masonerie românii noştri devin nişte Farfuridi, Pristanda, Caţavencu.

În unitatea de granit cenuşiu a „Frăţiei Satanice Mondiale” care este Francmasoneria, „rămurica” românească este o „fluşturatică pată de culoare”. Unde altundeva în lume s-a mai auzit ca o lojă să fie declarată instituţie de interes naţional finanţată prin urmare de la buget? Unde se mai încaieră în orgolii şi-şi spală rufele în public „distinsele loji”, recurgând la arbitrajul presei? Nicăieri. Precum nu am mai găsit altundeva în peisajul presei o astfel de amestecătură în ceea ce priveşte fotografiile-semnal masonice.

Dacă în presa germană sau britanică, de exemplu, fotografiile-semnal sunt folosite cu cumpătare şi inteligenţă, media românească aruncă în joc aceste fotografii aproape fără nici o noimă, cu orice ocazie. Un lucru e clar pe baza acestora. Cam toate personajele importante din viaţa politică, economică şi culturală a României au păşit în interiorul „frăţiei” satanice a masoneriei. În ceea ce priveşte interpretarea semnalelor, abundenţa fotografiilor-semnal nu ne ajută prea mult. Această sui-generis „logoree”, această ostentaţie în afişarea semnalelor indică desigur lipsa de maturitate şi disciplină a masonilor români. Ceea ce ne face să fim optimişti. Poate că  nu e totul pierdut pentru poporul român.

Serviciile secrete, loviturile de stat şi atentatele

de Valentin Manoliu

Dizidentul sovietic Vladimir Bukovski afirma în anul 1990 că: „Niciodată rolul KGB-ului în interiorul ţării [URSS] şi în străinătate nu a fost atât de important. Serviciile secrete sovietice sunt printre cele care au vegheat la răsturnarea lui Ceauşescu în România, au lansat „revoluţia de catifea“ în Cehoslovacia, au luat măsuri pentru răsturnarea lui Erich Honecker în Germania Răsăriteană, producând îndeosebi circumstanţele favorabile distrugerii zidului Berlinului.“ (L’Empire du moindre mal, Libre Journal, Paris, no. 1, sept-oct, 1990, p.30).

Loviturile de stat din toate ţările foste comuniste din blocul sovietic au fost puse la cale încă din 1984, de Andropov şi KGB (Directoratul nr. 1 – PGU) şi aveau un scop strategic, care a fost definit de contele Alexandre de Maranches (fostul şef al SDECE-ului, serviciul de informaţii externe francez), citându-l pe unul dintre apropiaţii lui Gorbaciov, Gheorghi Arbatov:

„U.R.S.S. va face cel mai rău lucru cu putinţă: vă va lipsi de duşmanul vostru.“ (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990) Alfel spus, Rusia sovietică bolşevică nu va mai fi aliatul lor din umbră, ci aliatul lor pe faţă la noua împărţire a lumii.

Jean-François Deniau, membru al Consiliului Europei, expune mai limpede această strategie sovietică, ce a fost iniţiată de Andropov şi pusă în practică de Gorbaciov, precizând că:

„Uniunea Sovietică îşi propusese drept scop acela de a pleca  pentru a rămâne“ („Les marches lointaines de l’Empire: partir pour rester“, în Jean Marie Benoist, Après Gorbatchev, Paris, 1990, p.137).

Lev Nevrozov explică acest plan în „The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment“, Midstream, pag. 1, în care scrie: „În partida de şah pentru dominaţia mondială, Kremlinul şi-a sacrificat stăpânirea Europei de Est, efectuând un schimb de piese, pentru a-şi asigura o mai bună penetrare a economiei şi tehnologiei Europei Occidentale.“

De fapt, acesta este chiar planul de restructurare (perestroika în stilul lui Gorbaciov) care face parte din conspiraţia mondializării, prin care cetăţenii sovietici-ruşi îmbătrâniţi sunt înlocuiţi cu alţi cetăţeni sovietici-ruşi mai tineri. Aceştia sunt aduşi la studii gratuite în toate ţările foste comuniste din sfera de influenţă sovietică, iar după terminarea studiilor sunt infiltraţi prin susţinere francmasonică în toate instituţiile acestor state şi de aici controlează industria, agricultura şi comerţul. Ei susţin din aceste posturi cheie interesele  Moscovei şi ale aliaţilor şi nu pe ale popoarelor respective, în vreme ce  oamenilor le sunt confiscate casele, terenurile şi pădurile de către agenţii sovietici-ruşi şi internaţionali – altfel spus de către francmasonii mondialişti – care au participat la conspiraţia internaţională din anul 1989.

Un alt aspect este acela că URSS avea o tehnologie depăşită, în acea perioadă, faţă de Occident şi Statele Unite. De exemplu în ceea ce priveşte industria de calculatoare, URSS era depăşită din toate punctele de vedere. Aşa încât se poate spune că industria de calculatoare este cea care a impus participarea URSS la noua împărţire a lumii.

„RESTRUCTURAREA“ COMUNISMULUI GERMAN

La 21 noiembrie 1990, în Germania, Erik Honecker, stăpânul STASI (serviciile secrete est-germane), dezvăluia într un interviu acordat ziarului Berliner Wochenpost, că:  „Destituirea mea ca şef al partidului şi al statului este rezultatul unei manevre de anvergură, ai cărei instigatori continuă să rămână în umbră. Cei care astăzi se laudă cu această acţiune nu sunt altceva decât plevuşca. Ne aflăm în prezenţa unor schimbări extrem de importante, care nu au apărut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multă vreme, la scară europeană şi chiar mondială.“

Evenimentele de după anul 1990 au confirmat această conspiraţie masonică internaţională: a se vedea în această direcţie eliminarea lui Mobutu Seseseko în Africa şi a lui Suharto în Asia, precum şi declanşarea războiului din Yugoslavia din 1991. Există şi alte evenimente care indică un proces continuu la scară mondială, de exemplu războaiele din Afganistan, Irak şi Cecenia, sau transformările care au loc în Georgia şi în toate ţările Baltice.

Au urmat apoi tratativele dintre Mihail Gorbaciov (preşedintele URSS) şi Helmut Kohl (cancelarul vest-german), privind condiţiile reunificării Germaniei, care s-au materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov de la Geneva, din septembrie 1990, unde s-au stabilit şi noile sfere de influenţă din Europa de Est şi Balcanică.

Gyula Horn, pe atunci ministru de externe al Ungariei – şi membru al serviciului secret maghiar AVO – a deschis graniţa pentru miile de refugiaţi est germani aflaţi la frontiera cu Austria, iar Zidul Berlinului a căzut în urma unui aşa-zis „accident“, care de fapt a fost planificat cu grijă dinainte.

Realitatea este că la mijiocul anilor 1980, KGB-ul a creat la Berlin o unitate de rezistenţă ultasecretă, codificată Luci (Fulgerul), care acţiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, care nu avea contact cu STASI. Existenţa acestei unităţi de rezistenţă ultrasecretă nu era cunoscută decât de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului şi de câţiva dintre membrii statului său major de la Moscova, printre care generalul Anatoli Novikov. Misiunea grupului Luci era  „restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, ca pregătire în vederea reunificării Germaniei“ (Raif Georg Reuth, Andrea Bonte, „Das Komplott“, München, 1993, p. 210).

Grupul Luci a organizat manifestaţii de stradă – unele însumând câte 100.000 de oameni – cu caracter anticomunist şi chiar antisovietic, aceste acţiuni anticomuniste şi antisovietice având de fapt ca scop eliminarea din viaţa politică a liderului interimar Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost o altă sarcină a grupului Luci, în cadrul modelării peisajului est-german în vederea reunificării Germaniei.

„REVOLUŢIA PAŞNICĂ“ DIN CEHOSLOVACIA

De asemeni, preşedintele ceh Vaclav Havel afirmă că „revoluţia de catifea“ de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declanşată de KGB pentru abolirea regimului comunist condus de brejnevistul Gustav Husak.

Generalul Viktor Gruşko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov – preşedintele KGB-ului, a sosit în ajunul revoluţiei la Praga, împreună cu un grup de visautniki, ofiţeri spetznaz (seviciu secret rus de operaţiuni speciale), care acţionează de regulă în civil.

Generalul Gruşko, generalul Teslenko (însărcinatul la Praga al KGB-ului) şi cehul Alois Lorenc (şeful STB, Securitatea Cehoslovacă, care vizitase anterior Moscova) au condus întreaga desfăşurare a „revoluţiei de catifea“ dintr-un apartament conspirativ din Praga.

Evenimentele de la Praga au fost provocate de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul ofiţerilor spetznaz, manifestaţia de comemorare a unei victime a miliţienilor praghezi într-una de protest. Ofiţerii spetznaz, sosiţi la aeroportul Ruzine, s-au împrăştiat în toată Praga, conform unui plan stabilit dinainte, menţinând permanent legătura cu Moscova, prin intermediul gen. Gruşko, privitor la mersul revoluţiei cehe.

Corespondenţii străini au sesizat un fenomen straniu: „Miliţienii praghezi, care s-au manifestat iniţial extrem de violent faţă de manifestanţi, au dispărut apoi pur şi simplu, lăsând bulevardele în mâna manifestanţilor.“

Violenţa iniţială neobişnuită manifestată de miliţia pragheză împotriva protestatarilor a avut un caracter provocator deliberat, după care miliţienii au dispărut. În noaptea aceleiaşi zile de 17 noiembrie 1989, gen. Gruşko şi ofiţerii spetznaz au părăsit Praga, la fel de discret precum apăruseră. Revoluţia de catifea se încheiase.

„REVOLUŢIA“ ROMÂNĂ

Acelaşi lucru s-a petrecut şi în dimineaţa de 22 decembrie 1989 la Bucureşti, când armata a dispărut instantaneu. Cum spunea un participant la lovitura de stat: „Armata a intrat în pământ.“ Sediile instituţiilor de stat au fost lăsate, temporar, în mâna manifestanţilor.

În realitate, din dispoziţia lui Victor Atanasie Stănculescu şi până la noi ordine, unităţile speciale ale Securităţii se retrăseseră în tunelurile şi galeriile subterane ale Bucureştiului, iar unităţile motorizate în cazărmi.

După cum afirmă Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Gorbaciov, „Iliescu avea în vremea aceea legături destul de strânse cu PCUS şi era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l înlocui pe Ceauşescu.“

Şi tot el adaugă: „Pentru a începe operaţiunea propriu-zisă, noi am ales momentul când Ceauşescu se afla la Teheran, deoarece altminteri acţiunea ar fi prezentat dificultăţi.“

Mark Almond, profesor de istorie modernă la Oxford University, în cartea „Gorbacev and the Est-European Revolutions“ (Gorbaciov şi revoluţiile est-europene), publicată la Londra în 1990, spune că:

„Moscova şi KGB-ul sunt cele care au armat pistolul cu care s-a dat startul transformărilor din Europa răsăriteană şi centrală, iar aceste transformări s-au săvârşit cu cea mai mare uşurinţă, deoarece a fost suficient să fie activate structurile [securităţii sovietice-ruse] care existau deja.“

ATACUL CRIMINAL ÎMPOTRIVA IRAKULUI

În ceea ce priveşte atentatul din 11 septembrie 2001 împotriva statului şi poporului american, acesta a fost în realitate  un auto-atentat organizat de către CIA, pentru ca Statele Unite să  aibă un pretext pentru a ataca Irakul şi a intra cu forţa în posesia petrolului irakian.

Petrolul este necesar pentru asigurarea consumului de energie al Statelor Unite şi pentru dezvoltarea programelor militare şi spaţiale, în vederea manipulării şi controlului de către FRANCMASONERIE a tuturor fiinţelor umane de pe suprafaţa globului. Astfel, după 11 septembrie 2001, americanii au ajuns să aibă baze militare chiar şi în Rusia.

Atacul SUA împotriva Irakului a fost plănuit cu mult timp înainte, lucru precizat de agentul William Cooper din cadrul serviciului de informaţii al marinei americane, Naval Intelligence of Navy, în cartea „Behold a Pale Horse“. În această carte, el dezvăluie documente ale unui plan de operaţiuni împotriva ţărilor arabe, care preconiza folosirea trucului lui Roosvelt cu Pearl Harbour sau al lui Churchill cu oraşul Coventry (din al doilea război mondial), amândoi cunoscând ziua şi ora atacului japonez, respectiv german. Din aceste documente reiese că într-unul dintre marile oraşe ale Statelor Unite urma să fie declanşată o explozie puternică, un auto atentat care să fie pus pe seama fundamentaliştilor iranieni, irakieni sau libieni şi să constituie un pretext pentru dezlănţuirea unui război de coaliţie, care să primească girul Consiliului de Securitate şi al ONU.

Blocurile-turn gemene ale lui World Trade Center au fost, în realitate, demolate prin implozie cu dinamită, plasată de experţii CIA în punctele cheie ale structurii clădirilor, iar Pentagonul a fost lovit de un avion uşor doar într-o aripă dezafectată, aflată în curs de reamenajare, care nu  adăpostea personal, birouri şi calculatoare. Ambele acţiuni au fost puse la cale de CIA în cârdăşie cu preşedintele mason George Bush.

În aprilie 2005, USAF (US Air Force, Forţele Aeriene ale SUA) a lansat un microsatelit XSS-11, care are capacitatea de a bruia sateliţii de recunoaştere şi comunicaţii ai altor naţiuni.

În prezent, Statele Unite dispun de un program militar spaţial, numit „Rods from God“ (într-o traducere aproximativă Urgia lui Dumnezeu, „rod“ însemnând, la propriu, bâtă, ciomag), care urmăreşte lansarea, de la limita dintre spaţiul cosmic şi atmosferă, a unor cilindri din tungsten, titaniu sau uraniu, care să distrugă ţinte la sol, lovindu-le cu o viteză de 11.600 de km/h, impactul având forţa unei mini bombe atomice.

De asemenea, se află în stadiu de experiment folosirea unor sateliţi care pot lovi cu raze laser bazele sau rachetele inamice.

Aici trebuie subliniat faptul că Statele Unite au un consum imens de petrol şi că, fără petrolul din Afganistan şi Irak, puterea lor va ajunge în doi, trei ani să se destrame. În curând, SUA nu vor mai avea mercenari, aliaţi şi petrol şi s-ar putea să plece din toate ţările planetei cu coada între picioare, odată cu aliaţii lor ruşi, deoarece s-a văzut cine sunt americanii şi aliaţii lor. Consiliul de Securitate şi ONU, care sprijină acţiunile imperialiste ale americanilor şi ale aliaţilor împotriva fiinţei umane, se vor destrăma de la sine.

ONU, Organizaţia Naţiunilor Unite, este o organizaţie mafiotă, teroristă şi imperialistă FRANCMASONICĂ în care corupţia este un sport general şi planetar.

Trebuie menţionat faptul că America a intrat deja în faza de distrugere şi destrămare prin vânzările de arme de mare calibru. Aceste vânzări de armament greu au fost aprobate de fratele lui Bush, SUA fiind conduse după bunul plac al acestei familii de mafioţi.

Mai mult, în 2004, secretarul de stat american Colin Powell, un alt mincinos ordinar şi criminal internaţional, a recunoscut că: „O serie de dovezi-cheie prezentate ca argument pentru intervenţia militară americană în Irak sunt false.“

Colin Powell a mai afirmat ulterior că: „Cea mai importantă parte a prezentării sale din februarie 2003, făcută în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, potrivit căreia Irakul ar fi avut laboratoare mobile pentru fabricarea armelor biologice, s-a bazat pe declaraţii false.“

Americanii au invadat rapid Irakul sperând să mai găsească armamentul chimic şi bacteriologic livrat tot de ei irakienilor în timpul războiului dintre Irak şi Iran, şi să producă astfel dovada incriminatoare că Saddam dispunea de arme de distrugere în masă.

Acum, după trei ani de zile de distrugere a Irakului şi de terorizare şi masacrare a populaţiei civile, americanii şi aliaţii recunosc cu criminală seninătate că nu au avut în realitate nici o dovadă că Irakul ar fi dispus de arme de distrugere în masă.

TERORISM ŞI ATENTATE

În ceea ce priveşte atentatele, acestea sunt o malefică invenţie a sovieticilor-ruşi din perioada celui de-al doilea război mondial şi erau comise de partizani ruşi, care ucideau numeroşi copii şi cetăţeni sovietici, dând apoi, cu perfidie, vina pe germani, pentru ca astfel să atragă compasiunea opiniei publice internaţionale şi să primească sprijin de la statele occidentale – hrană şi, mai ales,  armament – dar şi pentru a atrage aliaţi împotriva Germaniei.

ORGANIZAŢIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI

În Palestina lui Yasser Arafat, KGB-ul sovietic-rus a impus ca serviciul de securitate palestinian să aibă o structură dublă, respectiv Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei şi Hamas.

După cum afirmă Christopher Story, analist american în domeniul serviciilor secrete: „Hamas şi unităţile sale sunt şi au fost dintotdeauna o componentă operaţională aflată sub umbrela organizaţiei cunoscută sub numele de Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei.“

La mijlocul secolului al XIX-lea, anarhiştii ruşi – care în realitate erau membri ai unor grupuri masonice ce urmăreau înlăturarea ţarului şi preluarea puterii – au teoretizat dubla structurare, politică şi teroristă, a unei grupări subversive.

La „suprafaţă“ se află Organizaţia, o grupare care are un rol politic, respinge formal violenţa şi practică discursul ideologizat, în vreme ce la „subsol“ se află Infernul, grupul militar secret al grupării, care este însărcinat cu asasinate, răpiri, jefuirea băncilor, traficul de arme, de droguri şi altele.

Începând din perioada Internaţionalelor, toate partidele comuniste din întreaga lume, – care sunt susţinute de Moscova – au avut această dublă structură în lupta clandestină pentru acapararea puterii. Grupările teroriste contemporane, precum Brigăzile Roşii, Potere Operaio, Septembrie Negru, Sendero Luminoso etc. au procedat la fel.

Renumitul analist Steven Emerson subliniază, într-un articol apărut în Wall Street Journal, că: „Forţele de securitate ale lui Arafat, sub pretextul cooperării pe linie de securitate în regiunile ocupate, au ucis, torturat, răpit şi terorizat mii de palestinieni.“

Ca o paranteză, Yasser Arafat, cu ocazia participării la Forumul „Crans Montana“ din aprilie 1994, forum sponsorizat de Zaher Iskandarani şi Kamel El Kader, la care a participat şi Ion Iliescu, şi-a amintit cu nostalgie de anii de studenţie, de serile moscovite şi de Ion Iliescu, colegul său de studenţie: „Am fost colegi la Moscova [n.a. este vorba despre studiile la GRU – serviciul secret militar sovietic], numai că Iliescu, spre deosebire de mine, era şef mare.“

ÎNSCENĂRILE LUI PUTIN

Omul de afaceri rus Boris Berezovski a afirmat într-o conferinţă de presă ţinută la Londra că:  „În spatele atentatelor care au făcut aproape 300 de morţi în Rusia, în august şi septembrie 1999, s-a aflat FSB [ex-KGB], iar Vladimir Putin ştia prea bine despre acest auto atentat.“

Înscenarea auto-atentatului a avut, după Berezovski, un dublu scop: crearea unui pretext pentru atacarea Ceceniei şi creşterea popularităţii lui Putin: „Autorităţile ruse i-au acuzat mereu, fără a furniza probe, pe separatiştii ceceni de organizarea atentatelor care au dus la intervenţia armatei ruse în Cecenia. Cei din FSB erau de părere că Putin nu poate să acceadă la putere pe cale cinstită, democratică şi că o campanie teroristă, urmată de un război în Cecenia, ar crea contextul psihologic favorabil alegerilor.“

Să luăm aminte că renumitul luptător cecen Dudaev a fost ucis în timp ce vorbea la telefonul mobil. Racheta care l-a ucis pe Dudaev a fost direcţionată cu precizie către locaţia acelui telefon, prin satelit. Operaţiunea a fost pusă la cale de ruşi şi americani, iar tehnologia folosită a fost americană.

COLABORAREA TERORISTĂ SUA-URSS

La vârful structurilor de conducere, infiltrate masonic, americanii şi ruşii au fost de fapt aliaţi şi atunci când iranienii au arestat şi au capturat membrii ambasadei Statelor Unite din Teheran, în anul 1987.

În realitate, americanii şi ruşii organizaseră o lovitură de stat împotriva conducerii de la Teheran. Avionul care transporta militarii americani şi tehnica militară pentru instalarea centrului de comandă în apropierea capitalei iraniene, Teheran, a fost dirijat de ruşii din staţia spaţială sovietică-rusă MIR. Avionul a aterizat cu bine. La scurt timp, şase elicoptere americane, burduşite cu militari americani, au pornit spre Iran. Destinaţia era avionul deja aterizat. Elicopterele americane, dirijate de ruşii de pe staţia spaţială MIR, s-au deplasat în timpul unei furtuni de nisip, pentru a nu fi detectate de radarele armatei iraniene. La aterizare, un elicopter a lovit avionul şi amândouă navele au explodat şi au luat foc.

Zgomotul produs de explozia avionului şi a elicopterului, care erau pline amândouă cu muniţie şi armament, precum şi  incendiul produs chiar în apropierea oraşului Teheran, au atras trupele militare iraniene, care i-au arestat pe toţi atentatorii rămaşi în viaţă.

La nivelele inferioare ale serviciilor de informaţii ale armatei americane şi ruse au existat, totuşi, şi unele neînţelegeri.

Vom aminti aici faptul că submarinul nuclear american Scorpion a fost torpilat de submarinele sovietice, pentru că se apropia prea mult de acestea. Cei de pe Scorpion au fost atenţionaţi de ruşi să înceteze aceste acţiuni provocatoare, dar ei nu s-au oprit şi atunci ruşii l-au torpilat. La nivelul superior al serviciilor de informaţii şi al conducerii politice a americanilor şi ruşilor s-a muşamalizat acest incident, pentru a nu se crea o psihoză anti-sovietică, deoarece în toate instituţiile statului american sunt infiltraţi, cu cunoştinţa superiorilor şi pe filieră masonică, agenţi ruşi.

Un agent sovietic, Aleksei Voronin, redactor la agenţia de presă rusă Novosti din Bucureşti, a afirmat, referitor la incidentul pomenit mai sus, că: „Americanii s-au jucat în fundul gol pe lângă… organul erect.“

Acest articol este un fragment din cartea Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale

Citiţi aici o prezentare a acestei cărţi…

Francmasoneria foloseşte cunoştinţe esoterice în scopuri malefice

Ultima campanie de presă declanşată de Adevărul la comandă masonică se află sub influenţa lui Marte

de Emilia Kareva

Campaniile de denigrare şi distrugere a şcolii româneşti de yoga MISA şi a mentorului său Gregorian Bivolaru sunt comandate din umbră de gruparea satanică masonică. Francmasonii manipulează din umbră presa şi televiziunile, dezinformând sistematic şi incitând la ură şi violenţă gratuită.

La o simplă analiză a ultimei campanii de presă purtate de cotidianul Adevărul împotriva MISA, se pot observa manevrele oculte ale francmasonilor care controlează mass-media. Articolele mincinoase şi calomnioase despre MISA au fost publicate cu o anumită periodicitate, în ultimele două zile de marţi ale lunilor mai şi iunie. Integrarea specifică a zilei de marţi este sub sfera de forţă a planetei Marte, care este asociată în astrologie cu forţa războiului, a discordiei, a atacurilor prin surpriză. Aceasta este o dovadă în plus a faptului că masoneria a acţionat prin marioneta sa, cotidianul Adevărul pentru a obţine anumite efecte distructive.

Există nenumărate exemple de-a lungul istoriei în care anumite momente astrologice au fost folosite de către fiinţe iniţiate din francmasonerie pentru a crea unele rezonanţe malefice. Francmasoneria este o grupare satanică planetară care a folosit şi foloseşte în scopuri criminale, malefice anumite cunoştinţe esoterice despre forţele oculte ale naturii.

Sub semnul Scorpionului

Francmasoneria foloseşte energiile iadului şi neîntâmplător întreaga grupare satanică masonică se află sub semnul Scorpionului, aspect evidenţiat de Juri Lina în cartea sa „Sub semnul Scorpionului”.

Al optulea semn zodiacal, Scorpionul, guvernat de Marte şi Pluto, este semnul crimei, distrugerii şi morţii. Influenţa semnului astrologic al Scorpionului implică şi controlul financiar şi deţinerea puterii în detrimentul celorlalţi – cum este cazul organizaţiilor secrete, al mafiei şi al grupărilor criminale, ostile oricărei forme de spiritualitate autentică.
Masonii utilizează cu abilitate şi viclenie fiecare conjuctură astrologică pentru a provoca un veritabil viol psihic al mulţimilor, declanşând curente de ură, de animozitate şi răutate, care sunt astfel direcţionate către cei pe care ei îi atacă.

Un exemplu semnificativ este faptul că acţiunile lui Hitler erau programate astfel încât să se desfăşoare în zilele cu lună plină. Acest aspect nu era deloc întâmplător, pentru că atunci fiinţele umane erau extrem de receptive la aceste influenţe malefice.

Naşterea Uniunii Sovietice

Imperiul Sovietic a fost înfiinţat la ora 2 şi 4 minute dimineaţa, în data de 8 noiembrie 1917, în capitala Rusiei, Petrograd. În termeni astrologici, Soarele era exact în centrul semnulului Scorpionului. Astfel, Scorpionul poate fi privit ca simbol şi păzitor al puterii sovietice.

Acest moment a fost calculat şi aşteptat, lucru care confirmă că era deosebit de important. Faptele istorice ne arată că puterea a fost cucerită de bolşevici încă din 3 noiembrie, dar bolşevicii au început celebra revoluţie în seara zilei de 7 noiembrie. Nici un istoric nu a putut explica logic de ce bolşevicii au aşteptat atât de mult pentru a ocupa palatul de iarnă din Petrograd.

Elita care a condus revoluţia, formată din 10 bărbaţi dintre care cel puţin despre jumătate se ştie precis că au fost francmasoni cu grade foarte mari, a fost responsabilă pentru spectacol. Istoricii relatează că asaltul Palatului de iarnă s-a făcut cu ochii pe ceas şi a fost realizat exact la ora 2:04. Chiar prima frază rostită de cei care au condus acest asalt a fost „V-a sosit timpul!”.

Aceasta arată că bolşevicii francmasoni erau iniţiaţi în secretele astrologiei. Pentru a-i împiedica pe alţii să utilizeze astfel de cunoştinţe, bolşevicii au declarat imediat că astrologia este o superstiţie fără de valoare.

Uniunea Europeană şi Uniunea Sovietică- surori gemene

Uniunea Europeană a fost creată tot sub semnul Scorpionului, pe 1 noiembrie 1993. Există o serie de asemănări izbitoare între Uniunea Sovietică şi Uniunea Europeană:
– Parlamentul European este doar un organ care are rol de sfătuitor, fără puteri legislative. Nici Parlamentul Uniunii Sovetice nu avea nici un fel de putere legislativă.
– Consiliul UE este dependent de propunerile comisiilor europene, pentru a lua decizii. Consiliul ministerial al Uniunii Sovietice era de asemenea incapabil să ia decizii fără directivele Politburo, forma centrală de guvernare a Partidului Comunist.
– În UE comisiile europene sunt cele care au puterea reală şi pot lua decizii cu doar 8 din 17 membrii prezenţi. Deliberările nu sunt publice. În Uniunea Sovietică organul suprem al partidului comunist Politburo avea în mod normal 15 membri şi deţinea de fapt puterea reală. Deliberările lui erau secrete.
– Pe 1 nov 1993, când a fost înfiinţată UE, preşedintele comisiilor europene, Jacques Delors – un socialist francmason – a primit mai multă putere decât guvernele statelor membre. Toţi candidaţii pentru posturile de comisari europeni au fost aprobate de preşedinte. În Uniunea Sovietică secretarul general al Politburo deţinea de asemenea puterea totalitară.
– Aşa cum mulţi oficiali europeni de rang înalt sunt francmasoni sau membrii ai unor reţele de crimă organizată, o serie de înalţi funcţionari ai partidelor Uniunii Sovietice făceau parte din lojele masoneriei roşii şi erau membrii ai unor organizaţii criminale.

Război declanşat de lună plină

De-a lungul timpului, masoni de rang foarte înalt, cu diverse funcţii importante, au folosit frecvent cunoaşterea astrologică pentru a-şi întări poziţiile.

Un exemplu grăitor este cel al masonului de grad înalt François Mitterand, devenit preşedinte al Franţei, care a găsit cea mai potrivită dată pentru a plasa referendumul despre tratatul de la Maastricht. Acest tratat, care este formal Tratatul de constituire a Uniunii Europene, a fost semnat în 7 februarie 1992 în Maastricht, Olanda între membrii Uniunii Europene si a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. El a dus la crearea Uniunii Europene şi a fost rezultatul negocierilor pentru unificare monetară şi politică. Ratificarea tratatului s-a realizat cu mare dificultate în majoritatea statelor. În Franţa referendumul a fost la limită, doar 51,05% dintre votanţi fiind pentru. În Danemarca acest tratat a fost respins, iar în Anglia după experienţele anterioare poporul nici nu a mai fost întrebat, ratificarea făcându-se de către Parlament. Era cunoscut că Mitterand cunoştea foarte bine astrogramele diferiţilor membrii ai guvernului socialist de la aceea vreme.

Un alt exemplu este masonul George W. Bush, preşedintele SUA, care în data de 18 martie 2003 (exact în ziua în care se celebrează arderea pe rug al lui Jacques de Molay, Marele Maestru al Templierilor şi se reînnoiesc jurămintele de răzbunare a morţii lui),  zi în care era şi lună plină a declarat război Irakului.

Marte – aducătorul războiului

În acest context, se va putea înţelege mai profund semnificaţia faptului că primele două articole din Adevărul, au fost publicate marţi în 23 şi 30 mai, iar celelalte două marţi 20 şi 27 iunie. Ziua de marţi, care este guvernată de planeta Marte este aleasă tocmai pentru a se folosi efectele pe care le implică influenţa subtilă a lui Marte.

Planeta Marte, considerată Micul Malefic (Saturn este Marele Malefic) mai este numită şi „aducătorul războiului” fiind asociată cu zeul roman al războiului Marte. Marte este guvernatorul zodiilor Berbec şi Scorpion, iar elementul caracteristic este focul. Principiul lui Marte este întodeauna distructiv. Pe lângă tendinţele distructive manifestate de sfera de influenţă a lui Marte, alte caracteristici ale sale sunt tendinţele care se opun vieţii şi libertăţii.

Neîntâmplător este şi faptul că această campanie de presă a fost declanşată la sfârşitul lunii mai, la scurt timp după încheierea taberei spirituale de la Herculane. Motivul real care stă la baza acestei campanii este cartea care a fost oferită cadou participanţilor la Simpozionul Internaţional de Yoga, Herculane 2006, „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” de Valentin Manoliu.

Dezvăluiri supărătoare

Iată ce afirmă Valentin Manoliu în această carte: „După cum se poate vedea, în cazul lui Gregorian Bivolaru, membri ai serviciilor secrete româneşti şi străine execută nişte ordine care au fost date de către francmasoni cu funcţii de răspundere care s-au infiltrat în instituţiile cheie ale statului român. Aceşti conducători francmasoni au acţionat şi acţionează din umbră împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a Şcolii de Yoga MISA, pentru a reuşi cât mai repede destrămarea şi desfiinţarea acestei şcoli, care i-a deranjat şi îi deranjează foarte mult, deoarece dezvăluie planurile criminale ale francmasoneriei mondiale”.

Gregorian Bivolaru a dezvăluit cu mult curaj în numeroase rânduri planurile francmasoneriei şi a vorbit despre genocidul planetar pe care masonii l-au pregătit şi îl pregătesc în continuare prin crearea în laborator a unor viruşi cum ar fi HIV-SIDA şi mai nou H5N1- gripa aviară.

Citiţi şi:
Dezvăluirile incendiare făcute de Gregorian Bivolaru [Paris, februarie 2004] 

Memoriul Doctorului Horowitz „Virusul maladiei SIDA a fost fabricat în laboratoarele americane” 

Infectarea criminală intenţionată cu SIDA în România 

Articolul dr. Leonard Horowitz „Reflecţii zguduitoare asupra unei epidemii programate care a fost ordonată din umbră de către francmasoneria mondială

Gripa aviară: O pandemie care este diabolic programată din umbră de către francmasoni 

De ce 18 martie?
Informaţii despre francmasonerie şi planurile sale criminale găsiţi şi pe site-urile următoare:

http://www.conspiracyarchive.com/
http://conspiracy.top-site-list.com/
http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/13_33_freemason_sig.htm
http://www.gaiaguys.net/masonic-degrees.htm
http://www.publiceye.org/tooclose/masons.html

Vă invităm să parcurgeţi cât mai multe dintre aceste informaţii pentru a vă pune la curent cu planurile diabolice a masoneriei şi a informa şi pe alţii despre aceste realităţi zguduitoare, adevăruri care sunt interzise în presa cenzurată, controlată de francmasoni.

Bibliografie:
„Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” – Valentin Manoliu, Bucureşti 2006
„SIDA şi Ebola, virusuri emergente” – dr. Leonard Horovitz
„Power Planets – A manual for Human Empowerment” – Luisa De La Lama, SUA 1993
„Lecture Karmique du Zodiaque” – Irene Andrieu, Monaco 1995
„The Lesser Malefic” – Prier Wintle, artoicol publicat în revista „Considerations”, NR.V, ianuarie 1998
“What is a Horoscope?” – Alan Leo
„Under the Sign of the Scorpion” – Juri Lina
„Architects of deception” – Juri Lina
„The Octopus: Europe in the Grip of Organised Crime” – Brian Freemantle (London 1995)
„Say NO! To the New World Order” – Allen Gray, California 1987
„The X Razs in Freemasonry”, A. Cowan, London 1901
„History of the Order Illuminati”, Leopold Engels, Berlin 1906
„The Secrets of Freemasonsery” – V. Ivanov, Moscoca, 1992
„Freemansonery and the Russian Revolution”, Grigori Bostunich, Moscow 1995
„The Occult Roots of Nazism”, Nicolas Goodrick-Clarkel, St. Petersburg, 1993
„Hitler’s War”, David Irving, Londra, 1977
„Freemasnoery and the Birth of Modern Science”, Robert Lamas, Gloucester, 2002
„Russia’s Crown of Thorns: The Secret History of Freemasonery 1731-1996” – Oleg Platonov, Moscova, 2000

Mass-media şi prostituţia intelectuală

“Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare există şi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm, iar punctele în care ne atacă, tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest lucru este posibil deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de ştiri, iar aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele politice: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atât timp cât există constituţie.” Protocoalele maeştrilor francmasoni

Omul obişnuit nu are acces direct la evenimentele vieţii sociale, politice şi economice, cu alte cuvinte la ceea ce se petrece în societatea în care trăieşte. În cel mai bun caz, o persoană care nu îşi petrece zece ore pe zi la locul de muncă, alte opt ore dormind şi restul în vreun local de distracţii, poate avea şansa de a asista personal la unul sau două evenimente importante din oraşul său. Totul se opreşte însă aici. Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul modern are la dispoziţie o unică sursă: mass-media. La început au fost doar ziarele, apoi a apărut radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au alăturat  televizorul şi internetul, dând oamenilor iluzia unei bogăţii informaţionale şi a diversităţii de opinie.

„Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi, ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt  permanent condiţionaţi de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare” afirmă istoricul american Ralph  Epperson.

“Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru echitate socială, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor, care au decis crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Naţiunilor Unite, şi care împing lucrurile spre un guvern mondial, ce va pune capăt libertăţilor individuale. În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă din care, dacă va fi în stare să iasă, o va face cu sacrificii omeneşti şi materiale imense. Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice diavoleşti, care a început cu secole în urmă” scrie acelaşi Ralph Epperson în cartea sa: “Noua Ordine Mondială”.

În 1953 în timpul unui banchet de la New York Press Club lui John Swinton, decanul ziariştilor din America, i s-a cerut să ţină un toast în cinstea presei independente. Iată răspunsul lui: “Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarul la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu.  Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru. Dacă mi-aş permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să îşi vândă ţara şi neamul pentru pâinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile şi noi dansăm. Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte prostituaţi intelectuali.”

Nu este singura afirmaţie de acest gen, există multe altele.

„Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au asistat la reuniunile noastre şi şi-au respectat promisiunile de a păstra discreţia timp de 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul mondial, dacă am fi fost expuşi public pe parcursul derulării misiunii noastre. Dar acum lumea este mai sofisticată şi mai pregătită să accepte un guvern mondial. Suveranitatea supra-naţională  a unei elite intelectuale şi bancare mondiale este în mod sigur preferabilă autodeterminării naţionale practicate în secolele trecute”
(David Rockefeller, preşedinte şi fondator al gupului Bilderberg şi Comisiei trilaterale, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations – CFR).  Extras din discursul ţinut în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg la Baden Baden în 1991.)

“Măiestria noastră şi marea noastră misiune va fi deci aceasta: să împiedicăm ca din numeroasele vorbe rostite să fie auzite tocmai cele despre ţelurile noastre tainice. Căci dacă mulţi ar auzi vocea adevărului împotriva puterii noastre, atunci toată apărarea noastră s-ar dovedi inutilă şi ne-ar paşte pericolul ca toate popoarele să îşi scuture de pe ele jugul nostru. Fiţi vigilenţi, fraţi ai noştri, şi acţionaţi peste tot, ameţiţi-i pe duşmani, aiuriţi-le gândurile, astupaţi-le urechile şi orbiţi-le ochii, ca nicicând să nu vină ziua în care imperiul nostru mondial să se prăbuşească, căci noi l-am ridicat spre mărire şi el trebuie să se înalţe spre victorii viitoare, şi în sfârşit spre răzbunare împotriva popoarelor subjugate de pe întreg Pământul.”
(“Dear Telegraf”, Viena, noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

 “Marea forţă a ordinului nostru constă în caracterul său tainic; de aceea faceţi astfel încât să nu apară nicicând în public sub numele său adevărat, ci întotdeauna mascat de un alt nume, şi să sugereze cu totul alte îndeletniciri decât cele reale… Ca pas următor, cred că forma unei societăţi de cărturari ar putea fi un instrument adecvat scopurilor noastre… Prin introducerea unor societăţi de lectură şi a unor biblioteci, precum şi prin preluarea controlului asupra acestora, vom putea modela după bunul nostru plac opinia publică, şi anume implantând în cercurile respective ideile (principiile noastre) şi lăsându-le să îşi exercite influenţa la care oamenii vor fi receptivi…”
(Adam Weishsupt, fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”)
 

 “Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie să o aducem într-o stare de zăpăceală. Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri diverse, încât ei să se piardă în labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu aibă nici o părere…”
(Protocoalele maeştrilor francmasoni)

“Întrucât noi suntem stăpânii presei şi noi avem puterea de decizie asupra succesului ei, nouă ne revine sarcina de extremă importanţă de a veghea ca acei oameni pe care noi îi considerăm periculoşi să nu poată răzbate în acele puncte de unde să poată vorbi maselor prin cuvinte răsunătoare sau prin literă tipărită. Astfel, trebuie să instaurăm o muţenie absolută şi o grijă permanentă de îndată ce se profilează un om periculos în rândul duşmanilor noştri.”
(“Der Telegraf”, Viena , noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

“Treaba noastră este nu să îi dăm publicului ceea ce el doreşte, ci ceea ce noi hotărâm ca el să primească.”
(Richard Salant, fost preşedinte al CBS)

“Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?”
(Ralph Epperson, “The New World Order” – Noua ordine Mondială)

„Rolul presei:
– Concentrează interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relaţiilor sexuale mai mult sau mai puţin perverse, senzaţionalului şi faptului divers, astfel încât acesta să nu observe acţiunile guvernului;
– Împarte publicul în grupări ostile, exacerbând controverse minore (deviza francmasonilor este „Dezbină şi stăpâneşte”);
– Vorbeşte în cuvinte mari şi umflate despre democraţie;
– Arată risipa care se face în guvern (orchestrată anume) pentru a discredita guvernul şi a produce teama de inflaţie şi creşterea preţurilor;
– Încurajează greve şi răzmeriţe, încurajează dezordinea şi criminalitatea, dar şi atitudinea îngăduitoare faţă de criminalitatea guvernului.”
(Ralph Epperson, „The New World Order” – Noua Ordine Mondială)

Fostul francmason Maurice Caillet propune separarea francmasoneriei de Stat

Medicul francez Maurice Caillet (foto) a făcut parte din masonerie timp de 15 ani, ajungând până la gradul 18 şi conducând o lojă din Marele Orient al Franţei. Prin relaţiile sale masonice, el a deţinut funcţii importante în administraţia sanitară din Franţa şi a fost membru activ al Partidului Socialist, participând la elaborarea legilor pentru ceea ce numeşte acum „implementarea unei culturi a morţii”.

Atât pe blogul său, cât şi în cartea „Am fost francmason”,  publicată în 2008,  Maurice Caillet face dezvăluiri despre mecanismele prin care masoneria, infiltrată în poziţii cheie ale statului, stabileşte legile, despre modul în care „fraţii” se ajută între ei în baza jurămintelor prestate faţă de lojă, despre modul în care el însuşi a  fost ameninţat cu moartea, după ce a părăsit francmasoneria şi despre cum le este blocat accesul la anumite poziţii importante celor care nu sunt membri ai francmasoneriei.

„Avansarea” în gradele masonice duce la regres spiritual şi diminuarea libertăţii

Într-un articol apărut în revista Permanences în 2006, Maurice Caillet arată că sloganurile de care masoneria face atâta paradă: toleranţă, fraternitate, libertate, egalitate, transparenţă, nu sunt decât nişte vorbe goale. În spatele lor se ascunde exact opusul.

„Privind înapoi, analizez ceea ce am trăit timp de 15 ani în cadrul lojilor masonice. Organizarea primelor trei grade – ucenic, calfă şi  maestru – pare a fi una democratică. Ofiţerii, venerabilul,  marele maestru sunt aleşi prin vot şi pe o durată limitată la doi ani, libertatea de exprimare este respectată, cotizaţia este una rezonabilă. Însă când ajungi în sistemul gradelor înalte, constaţi că pe măsură ce mergi mai departe, alegerile libere dispar în detrimentul impunerilor, democraţia în detrimentul favoritismului, secretul ia locul transparenţei. Nu ai voie să discuţi planurile celor de grad 33, iar Marele Comandor de grad 33 nu ezită să ridice în slăvi venerarea lui Lucifer, pe care îl prezintă ca şi Albert Pike, ca fiind un dumnezeu al binelui masonic şi al luminii, inversând astfel cu totul valorile.” (Aceleaşi idei le regăsim la satanişti, n.r.)
„Aici mai trebuie adăugat şi faptul că pe lângă lojă există tot felul de Grupuri fraterne, pe care le-am frecventat şi eu. Ele îi reunesc pe masonii de diferite obedienţe, dar care au activităţi socio-profesionale similare. Aceste grupuri nu au un statut oficial, dar permit stabilirea de alianţe secrete.” (Unul dintre exemple este Grupul fratern al parlamentarilor, despre care yogaesoteric a scris. În cadrul acestuia, legile sunt discutate şi aprobate în secret, înainte de a ajunge în Parlament.)
„Dacă analizăm principiile masonice, acestea par a fi foarte seducătoare la o primă vedere: libertate, egalitate, fraternitate, toleranţă, umanism… Dar nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi, ci să vedem ce se ascunde în spatele acestor cuvinte.
Masonul vorbeşte de toleranţă, de respectul faţă de celălalt, dar cum poate fi vorba de respect, atunci când masonii creează cadrul pentru a realiza experimente pe embrioni umani, avorturi sau eutanasieri. Poate fi vorba de umanism fără omenie?
Egalitatea masonică nu există. Există în schimb masonii şi restul, „ai noştri” cum spun ei şi „profanii”. Chiar în interiorul lojilor există bariere şi secrete între grade.
Fraternitatea masonică se limitează la ajutorul pe care fraţii şi-l acordă între ei, dispreţuind legile şi plasând deasupra acestora propriile jurăminte.
Toleranţa este o mască, masonii arătându-se de fapt foarte intoleranţi cu Biserica şi grupurile spirituale.”

Consecinţele părăsirii masoneriei: ameninţarea cu moartea şi blocarea accesului la anumite posturi

Într-un interviu acordat în noiembrie 2008 agenţiei de ştiri Zenit, afiliate bisericii italiene, Maurice Caillet este întrebat care au fost consecinţele faptului că a părăsit francmasoneria. Iată ce a răspuns el:

– Am fost dat afară din administraţia publică sau semi-publică şi nici nu m-am mai putut angaja în acest domeniu, în ciuda curriculum-ului meu bogat.

– Aţi primit vreodată ameninţări cu moartea?

– După ce am fost dat afară din postul din administraţia sanitară, am vrut să contest în justiţie această decizie arbitrară. Atunci am primit vizita unui „frate” din Marea Lojă a Franţei, profesor universitar şi secretar regional al Forţei Muncitoreşti. El mi-a spus pe un ton glacial, că „dacă aş continua  acest proces la Tribunal du Travail (Tribunalul pentru Litigii de Muncă), mi-aş pune viaţa în pericol, iar el nu ar putea să facă nimic pentru a mă proteja. Nu mi-am imaginat vreodată că pot să fiu ameninţat cu moartea, de masoni cunoscuţi şi „onorabili” din oraşul meu.

Sunt întrebat deseori dacă nu mă tem că dezvăluirile pe care le fac ar putea să îmi pună viaţa în pericol. Răspund de fiecare dată că nu şi anunţ de pe acum că sunt împotriva sinuciderii, iar dacă cumva voi păţi vreodată ceva şi se va spune că m-am sinucis, puteţi fi siguri că nu am făcut aceasta şi că trebuie demarată o anchetă. Singura problemă va fi ca ancheta să fie realizată şi să fie corectă. Există multe cazuri în care lucrurile au fost muşamalizate. Spre exemplu, nu sunt nici până astăzi elucidate condiţiile în care a murit Robert Boulin, după ce a părăsit francmasoneria, în 1979. La fel, în cazurile lui René Lucet,  directorul Asigurărilor sociale pentru regiunea Aix-Marseille, „sinucis” în 1982 cu două gloanţe în ceafă, sau al lui Michel Baroin, Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi bun prieten cu Jacques Chirac, dispărut subit în 1987, într-un dubios accident de avion în Africa, după ce se orientase către creştinism. După cum am mai spus, eu însumi am primit o ameninţare directă cu moartea de la un „frate” din Marea Lojă Naţională, în momentul în care am vrut să îi aduc în faţa justiţiei obişnuite pe francmasonii care mă şicanau, în loc să mă las pe mâna justiţiei masonice.

– Aţi afirmat că între masoni există obligaţia de a se ajuta în afara oricăror alte angajamente. Continuă să fie şi astăzi aşa?

– „Favorurile” sunt un obicei în Franţa. Este posibil că unele loje să încerce să fie corecte, dar secretul care domneşte în aceste cercuri favorizează corupţia. Spre exemplu, anumite promovări sunt stabilite în cadrul Grupului fratern al înalţilor funcţionari publici, iar contractele importante, cele cu mize financiare mari, sunt distribuite în cadrul întâlnirilor Grupului fratern   pentru construcţii şi opere publice.

– Dumneavoastră aţi beneficiat de aceste favoruri?

– Da. Curtea de Apel prezidată de un „frate” s-a pronunţat cu privire la divorţul meu, a hotărât achitarea de către stat a cheltuielilor de judecată, în loc să le pună pe toate pe seama mea şi a redus valoarea pensiei alimentare pe care eram obligat să o plătesc copiilor. După un timp, am avut un conflict cu trei colegi din clinica în care lucram, şi am obţinut un alt post, mai bun, cu ajutorul unui alt „frate”, directorul Casei de Asigurări Sociale, care mi-a oferit conducerea Centrului pentru Examene Sanitare din Rennes. Fără aceasta nu aş fi ajuns să ocup un asemenea post. ”

Legile sunt stabilite în cercurile secrete masonice, înainte să fie votate în Parlament

„Mărturisesc în cunoştinţă de cauză că multe din textele de lege, mai ales cele cu implicaţii sociale, au  fost pregătite în cadrul întâlnirilor secrete ale lojilor sau ale Conventului (Adunarea generală masonică), înainte de a se discuta în Parlament.

Semnul că aceste legi sunt din cele în care masoneria are un interes, este faptul că ele sunt adoptate în Parlament cu o majoritate zdrobitoare, lucru pe care nu îl întâlneşti în alte cazuri, în care se tergiversează şi se discută  foarte mult. Majoritatea covârşitoare sau chiar unanimitatea apar pentru că senatorii şi deputaţii de dreapta şi de stânga, printre care sunt foarte mulţi masoni, renunţă pentru moment la divergenţele obişnuite, date de culoarea politică şi fac corp comun, aşa cum îi obligă jurămintele pe care le-au făcut.”

Fiind specializat în ginecologie şi urologie, Maurice Caillet a participat în 1974 la jocurile masonice de culise, pentru liberalizarea avorturilor în Franţa, prin legea Veil.

„La acea vreme”, scrie el, „alegerea lui Valéry Giscard d’Estaing ca preşedinte al Republicii franceze l-a adus pe postul de prim-ministru pe Jacques Chirac. Chirac îl avea drept consilier personal pe Jean-Pierre Prouteau, Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei. El a numit-o la Ministerul Sănătăţii pe Simone Veil. Simone Veil era ziaristă, nu avea nicio legătură cu medicina, dar consilierul ei era doctorul Pierre Simon, Mare Maestru al Marii Loje din Franţa, cu care eu corespondam.

Fiind medic, cu specializarea chirurgie ginecologică şi mason am ajuns rapid să fac parte din Comitetul pentru planificare familială şi să mă implic în pregătirea terenului pentru adoptarea legii Veil. După legea avorturilor au fost permise şi experimentele pe embrioni umani şi s-a stabilit cadrul legal pentru „dreptul de a muri cu demnitate” (forma deghizată de a vorbi de eutanasie). Acum regret amarnic că am participat la instaurarea acestei culturi a morţii şi le cer iertare oamenilor şi lui Dumnezeu că m-am făcut părtaş la aşa ceva. Eram mândru de mine că sunt umanist, dar umanismul fără Dumnezeu este un umanism dezumanizat şi dezumanizant, este totalitarist şi criminal şi încearcă să impună laicizarea la nivel planetar.

Pentru a nu trezi prea multe opoziţii, s-au modificat în primul rând termenii utilizaţi. În loc de „avort”, care stârnea prea multe reacţii emoţionale negative, trebuia să avem grijă să spunem întotdeauna „oprire voluntară de sarcină”.

A fost apoi organizat un grup care avea misiunea de a prezenta medicilor şi publicului un tablou mult mai sumbru al situaţiei avorturilor clandestine. Astfel s-a creat un curent de opinie, care trebuia să justifice necesitatea reglementării acestui domeniu. Îmi aduc aminte că se vehiculau peste 300.000 de cazuri pe an, când în realitate era vorba de 50.000, cel mult 60.000 pe an. Astăzi, cu toate că legea există, cu toate măsurile de contracepţie introduse pentru a reduce numărul de avorturi, acestea se ridică la 200.000 pe an.

Apoi s-au făcut aranjamentele necesare pentru ca agenţiile de planning familial şi câteva organizaţii ale femeilor să ceară public să li se acorde acestora „dreptul de a dispune de propriul corp”, ca şi cum copilul era un fel de apendice, pe care orice medic îl putea scoate.

Politicienii erau înconjuraţi de cei pe care îi numeam „Fraţii trei puncte” sau „ai noştri” şi de aceea legea avorturilor a fost rapid aprobată.  Consiliul de miniştri a adoptat-o în luna noiembrie, iar Parlamentul a votat-o în decembrie. Deputaţii şi senatorii masoni de dreapta şi de stânga au votat în unanimitate!
Iată ce scria în 1979, Pierre Simon, Marele Maestru al Marii Loje din Franţa şi consilier al ministrului Veil, într-o carte intitulată impertinent „Despre viaţă înainte de orice altceva” (De la vie avant toute chose):
„Polemica iscată în jurul legii Veil este rezultatul prăpastiei dintre două lumi. Soluţiile pe care morala tradiţională le oferă la această problemă nu mai pot să ne mulţumească. Morala tradiţională se bazează pe o sacralizare a principiului vieţii, care este în esenţă superstiţioasă şi fetişistă. Contracepţia eliberatoare a făcut să se prăbuşească zidurile fatalităţilor tradiţionale, iar dispariţia acestora deschide drumul către instaurarea unei noi morale (pentru a înţelege în ce constă această nouă morală, Maurice Caillet îl citează pe masonul Henri Caillavet care scria : „Morala este esenţialmente contingentă, evoluează, ea nu este transcendentală, ceea ce astăzi este adevărat, mâine se va dovedi  a fi fals.”). Descoperim astfel că natura şi viaţa sunt mai mult ca niciodată o producţie a omului. ”
Şi aşa, conceptul de „corect din punct de vedere politic” întreţinut de mass media, în care sunt infiltraţi foarte mulţi masoni,  i-a făcut pe francezi să uite că legal nu este în mod automat legitim, şi cu atât mai puţin firesc şi moral.
Cum ştiu sigur că nu există profeţi în francmasonerie, privesc în jur şi trebuie să recunosc că după 25 de ani de acţiune din umbră, mai ales prin intermediul sistemului naţional de educaţie, programul Marelui Maestru Pierre Simon este realizat în mare parte, cu atât mai mult cu cât reacţiile celor care s-au opus au fost în mod abil sufocate în numele laicităţii.”

De la laicitate, separarea bisericii de Stat, către separarea masoneriei de Stat

În noiembrie 2005, Maurice Caillet vorbea într-o scrisoare adresată poporului francez, despre laicitate, concept care stă la baza Republicii  franceze, instituit de francmasonerie în 1905. Scrisoarea poartă ca titlu : „1905 – separarea Bisericii de Stat. 2005 – separarea francmasoneriei de Stat. Sau va trebui să mai aşteptăm încă 100 de ani?”
„A venit momentul să devenim conştienţi că puterea care ne-a fost dată prin Constituţie ne este furată, este deturnată şi utilizată de grupuri minoritare, aşa-numitele grupuri de lobby sau grupuri de presiune. Nu vreau să vorbesc despre factorii de putere economică şi financiară, care influenţează mediul politic în interesul lor. Vreau să vorbesc despre francmasonerie, care anul acesta va sărbători victoria pe care a obţinut-o în 1905, prin separarea Bisericii de Stat. Se spune că trebuie să îi dăm Cezarului ce-i al Cezarului, că politica şi spiritualitatea sunt distincte, că religiile nu se pot „mânji”, implicându-se în politică. Dar este totuşi de datoria acestora să reamintească autorităţilor civile de morala divină, care nu este una variabilă şi efemeră, precum cea propusă de francmasonerie prin Constituţiile lui Anderson din 1723.

Încă din 1848, masonul Garnier-Pages scria: „Republica îşi are rădăcinile în francmasonerie, iar francmasoneria este Republica secretă.” În 1922, la Conventul sau Adunarea legislativă a Marelui Orient s-a afirmat că „francmasoneria trebuie să îşi facă simţită prezenţa peste tot, dar nu trebuie să o vedem pe nicăieri.” Aceasta explică de ce în manualele de istorie nu se vorbeşte deloc despre francmasonerie, deşi Jules Ferry şi Emiles Combes, partizanii plini de zel ai separării Bisericii de Stat din 1905 erau francmasoni. Nu se spune nici că aceste manuale sunt scrise  în marea majoritate de francmasoni.  
În 2001, Ghislaine Ottenheimer şi Renaud Lecadre scriau în cartea lor „Fraţii invizibili” că preşedintele Chirac este mason, membru al lojii Alpina din Elveţia. Afirmaţia lor a fost intens contestată, dar în discursul ţinut cu ocazia celei de-a 275-a aniversări a Ordinului masonic din Franţa, pe 23 iunie 2003, Chirac a prezentat lucrurile într-un asemenea mod încât reieşea că tot ceea ce s-a făcut bun în Franţa în ultimele două secole este opera francmasoneriei.
Preşedintele Senatului, Christian Poncelet, este un mason notoriu, la fel Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient, care a fost prim-consilier al lui Nicolas Sarkozy pe vremea când acesta era ministru de interne. Se vorbeşte şi despre Dominique de Villepin (prim-ministru din 2005 până în 2007) că ar avea legături fraterne cu grupările discrete. Oricum, cert este că pe 25 iunie 2003, când a primit o delegaţie de masoni, el a spus : „Franţa este moştenitoarea istoriei voastre, la fel cum francmasoneria este moştenitoarea istoriei  Franţei.”

Toţi cei enumeraţi mai sus s-au opus menţionării originilor creştine ale Franţei în proiectul de Constituţie europeană, insistând pentru originile laiciste ale acesteia, care reduc istoria Franţei la ultimii 200 şi ceva de ani.
În acest context, declaraţiile făcute de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, în decembrie 2007, în timpul unei vizite la Vatican, au iscat vii nemulţumiri în rândul masonilor, care sunt se pare foarte sensibili când vine vorba de acest subiect. Principalele şapte obedienţe masonice din Franţa: Marele Orient, Marea Lojă Naţională a Franţei, Loja Dreptul uman, Marea Lojă Feminină a Franţei, Marea Lojă Mixtă Universală şi Marea Lojă Feminină Memphis au dat un comunicat de presă în care îşi exprimă „cele mai mari rezerve faţă de declaraţiile preşedintelui Franţei, şi mai ales cele care atacă morala laică şi transmiterea valorilor, cum ar fi spre exemplu cele legate de învăţământul laic. „Profesorul, institutorul nu va putea niciodată înlocui pastorul sau preotul,” a spus Sarkozy (se ştie că în vechime şcolile erau înfiinţate pe lângă biserici sau mănăstiri). „Aceste interpretări ale preşedintelui sunt contrare cu fundamentele pactului nostru republican”, se mai arăta în comunicatul masonilor. Totodată lojile anunţă şi că au luat act de declaraţiile preşedintelui Republicii făcute în faţa unei delegaţii a Marelui Orient în data de 8 ianuarie 2008, în care „acesta a dat asigurări că legea laicităţii din 1905 nu va fi modificată.”  
Declaraţiile lui Sarkozy sunt contradictorii, se pare că el spune fiecărei părţi ceea ce aceasta vrea să audă. Maurice Caillet subliniază aceste aspecte într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Franţei. Deşi a trimis scrisoarea principalelor ziare franceze, niciunul dintre acestea nu a publicat-o:  

„Domnule preşedinte, fiind membru al UMP (partidul aflat la putere în Franţa), v-am votat fără rezerve şi am apreciat conceptul de laicitate pozitivă pe care l-aţi lansat la Latran. În ediţia sa din 12 ianuarie 2008, pagina 10, ziarul Le monde relatează însă demersurile pe care le-aţi făcut apoi pe lângă Marele Orient al Franţei.

Conform acestuia, vă contraziceţi faţă de ceea ce aţi declarat la Roma, iar Marele Maestru al Marelui Orient anunţă că veţi fi invitat în curând la o „ţinută albă” la sediul acestei obedienţe şi că postul public de televiziune, France 2 va aloca un spaţiu masoneriei, în grila sa de program de duminică dimineaţa.
Fiind bun prieten cu Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient, nu puteţi ignora, domnule preşedinte, faptul că francmasoneria susţine o concepţie laicistă şi neagă rădăcinile creştine ale Franţei, în ciuda datelor istorice de netăgăduit. Nu puteţi să ignoraţi nici faptul că francmasoneria nu este o religie (deşi se vrea a fi o biserică, după cum a declarat Alain Bauer pe 5 septembrie 2005, când şi-a dat demisia din funcţia de Mare Maestru al Marelui Orient, că: „francmasoneria este Biserica şi partidul Republicii.”). Uitaţi şi că nu este firesc ca emisiunile masonice să fie difuzate de o televiziune publică naţională, duminica, în timpul sau în locul slujbei religioase.
Aceasta nu este de mirare, pentru că aşa cum aflăm din cartea lui Michel-Constant Verspieren, „Impasul masonic” (L’impasse maçonnique), apărută în mai 2001, Patrick Le Lay, preşedintele canalului de televiziune TF1 are gradul 33 în francmasonerie, iar despre o emisiune difuzată de France 2, despre derivele francmasoneriei, în care s-a vorbit de fapt pro-masonerie, ziarul Evenement du jeudi nu ezită să afirme : „televiziunile sunt fief-ul privilegiat al francmasoneriei.”
Dacă aţi citit cartea „Crepusculul fraţilor” (Le crépuscule des Frères) de acelaşi Alain Bauer, ştiţi că masoneria este în declin şi că nu există niciun motiv pentru care dumneavoastră, de pe funcţia cea mai înaltă din stat, să îi faceţi cea mai mică concesie, mai ales că vă plasaţi la polul opus faţă de convingerile pe care vi le-aţi exprimat recent la Roma. Mă văd obligat să vă anunţ că voi renunţa la carnetul de membru UMP dacă francmasoneria, care nu are decât 140.000 de membri, va obţine ceea ce i-aţi promis domnului Quillardet, Marele Maestru al Marelui Orient.”

O minoritate care acţionează în secret a pus monopol pe putere

„Mă întreb”, scrie în continuare Maurice Caillet, „de ce o minoritate de doar 140.000 de persoane la 60 de milioane de locuitori, cât are Franţa, reprezentând deci de-abia 0,6% din populaţie, are atâtea privilegii şi mai ales dreptul de a acţiona în secret, ascunzându-se chiar faţă de membrii propriilor familii şi de a monopoliza cel puţin o treime din posturile parlamentare, care se presupune că trebuie ocupate de reprezentanţi ai poporului.  Acest lucru se petrece de ani de zile. Şi fenomenul a fost în continuă creştere de pe vremea celei de-a treia Republici.
Faptul că francmasonii acţionează în secret este cauza tuturor relelor. Ei o ştiu şi caută acum să dea impresia că vor face ceva în acest sens. Spre exemplu, Michel Barat, fost Mare Maestru al Marii Loji Naţionale a Franţei, scria în cartea sa „Sfârşitul luminilor” că „trebuie să se renunţe la secretul masonic.” Este însă vorba de o renunţare de faţadă, după cum reiese din declaraţiile lui Alain Bauer care spunea în Figaro Magazine în septembrie 2000 : „Chiar şi termenul de secret masonic va fi înlocuit, din grijă pentru transparenţă şi va dispare din vocabularul Marelui Orient, pentru că este prost văzut din afară. Considerat iniţial ca fiind o garanţie a discreţiei, secretul apare astăzi ca fiind o practică detestabilă, care duce uneori la corupţie, furt din banii publici şi afacerism.”
Este vorba de fapt de aceeaşi mentalitate masonică, prin care cuvinte care generează puternice reacţii emoţionale negative au fost înlocuite cu expresii neutre, cu lozinci sforăitoare, dar care nu fac ca fenomenul pe care îl numesc să dispară, ci din contră – cum ar fi cuvântul „avort” înlocuit cu „oprire voluntară de sarcină” sau „eutanasie” cu „dreptul de a muri cu demnitate”.

„Ce este deci de făcut ?”, se întreabă Maurice Caillet. „Nu le putem nega masonilor dreptul de a se întâlni, dar pentru ca acest drept să le fie respectat,  ar trebui să nu o mai facă pe ascuns, să îşi declare apartenenţa public, mai ales apartenenţa la grupurile fraterne. Le propun să se întâlnească la lumina zilei, nu în săli întunecate, fără ferestre, închise şi păzite cu străşnicie de un frate gardian.
Propun ca parlamentarii, cei „aleşi” ca reprezentanţi ai poporului, funcţionarii publici şi magistraţii să aibă onestitatea şi curajul de a nu-şi  ascunde apartenenţa la francmasonerie, aşa cum nu îşi ascund nici apartenenţa religioasă, sindicală sau la anumite asociaţii.
Putem merge chiar mai departe şi propune francmasoneriei să îşi acorde ei însăşi „dreptul de a muri cu demnitate”, dreptul de a distruge ea însăşi „zidul Berlinului” care o separă de  restul societăţii democratice, la crearea căreia a contribuit, dar care nu are nevoie de ceremonialurile şi operele ei ascunse.
În 1936, marea mistică Marthe Robin, declara „se vor prăbuşi trei erori ale lumii moderne: comunismul, laicismul şi francmasoneria.” Primul s-a prăbuşit deja. 

Malefica lojă masonică P2 conduce din umbră Italia

Planurile stabilite în secret de conducătorul P2 Licio Gelli au fost implementate pas cu pas şi transformate în legi de politicienii masoni

de Mihaela Gheorghiu

Motto:  „Nu spun că Loja Propaganda Due s-a întors, pentru că
o asemenea exprimare ar presupune că ea a dispărut pentru o perioadă,  iar realitatea este
cu totul alta. Propaganda Due nici nu a  încetat vreodată să existe” –  Marco Travaglio, jurnalist şi scriitor italian

Pe  3 noiembrie 2008, a fost difuzată pe postul italian de televiziune, Odeon TV, prima emisiune din seria „Italia Venerabilă. Adevărata istorie a lui Licio Gelli”, prezentată de Lucia Leonessi şi Licio Gelli, controversatul conducător al lojii masonice Propaganda Due (P2). Această suită de emisiuni îşi propune să prezinte „o rearanjare inedită a istoriei ultimului secol,  de la războiul civil din Spania până în anii ’80, din saloanele Romei până la malurile lacului Como, din epoca fascistă până la falimentul Băncii Ambrosiano”.

Apariţia lui Licio Gelli la televiziune, şi mai ales faptul că fostul mare maestru are propria sa emisiune pe un post cu acoperire naţională, a iscat vii discuţii în Italia. În acest context, jurnalistul şi scriitorul Marco Travaglio a realizat un amplu comentariu asupra modului în care loja Propaganda Due a condus politica italiană începând cu anii ’80 şi o mai conduce şi astăzi. El dezvăluie că membrii P2 ocupă în prezent poziţii importante în guvernul şi în Parlamentul italian, în frunte cu Silvio Berlusconi, desemnat de trei ori prim-ministru al Italiei. Planurile stabilite în secret de Licio Gelli au fost implementate pas cu pas şi transformate în legi. „Loja P2 continuă să existe şi luptă împotriva noastră”, concluzionează  Marco Travaglio.

Un fost fascist, dublu agent KGB şi CIA

Licio Gelli a fost Venerabilul (conducătorul, în jargonul masonic) lojii secrete Propaganda Due. Prin publicarea listelor P2 a ieşit la iveală că multe persoane cheie din lumea politică, mediatică şi de afaceri italiană, dar şi de la nivel mondial erau membri P2. Loja era implicată în cele mai ciudate şi abjecte acţiuni criminale: trafic de droguri şi de arme, mafie, asasinate, falimentarea unor bănci, orchestrarea unor lovituri militare.

„Îmi aduc aminte” spune Marco Travaglio, „că listele Propaganda Due au fost descoperite în martie 1981 de Garda financiară, trimisă de doi magistraţi din Milano, Giuliano Turone şi Gherardo Colombo, să verifice birourile lui Gelli. Ce anume era Propaganda Due mai înainte de orice? A debutat ca o lojă regulară din Marele Orient al Italiei, a devenit apoi marginală şi în final, atunci când lucrurile nu au mai putut fi muşamalizate, nu a mai fost recunoscută de acesta, pentru a nu murdări imaginea francmasoneriei.”  

Propaganda Due este declarată închisă, iar Licio Gelli este expulzat din masonerie. Fuge în Elveţia şi este arestat la Geneva, în timp ce încerca să retragă zeci de mii de dolari dintr-o bancă. În Italia îl aşteaptă o condamnare  cu sentinţă definitivă pentru următoarele infracţiuni: dezvăluirea unor secrete de stat, zădărnicirea investigaţiei judiciare în cazul masacrului din gara Bologna, fraudă bancară (pentru falimentarea Băncii Ambrosiano unde a dat un tun de 1,4 miliarde de dolari), complicitate la asasinarea lui Robert Calvi. Primeşte zeci de ani de închisoare. Fuge în America de Sud, dar în 1987 se predă autorităţilor şi este extrădat în Italia, unde îşi execută pedeapsa prin arest la domiciliu (într-o superbă vilă, după moda masonică).

Gelli era foarte apropiat de mulţi oameni politici şi mai ales de: Giulio Andreotti (de mai multe ori prim-ministru al Italiei, ministru de interne, ministru al apărării şi ministru de externe), Bettino Craxi (preşedintele Partidului Socialist italian, prim-ministru), Claudio Martelli (parlamentar şi ministru de justiţie). A fost prezent la festivităţile alegerii preşedintelui Carter în SUA şi avea strânse legături cu generalii argentinieni şi cu dictatorii din America de Sud. În acelaşi timp, Propaganda Due era considerată o „lojă atlantică”, adică reunea fideli ai Alianţei Nord Atlantice (NATO), care făceau jocurile SUA în Italia. De altfel, Gelli era dublu agent, fusese racolat în tinereţe de KGB, sub promisiunea că i se va ascunde trecutul de membru al „cămăşilor negre” fasciste, şi apoi de CIA, fiind implicat în „Operaţiunea Gladio”.

„Planul Renaşterii Democratice” prevedea instaurarea monopolului P2, păstrând aparenţele unui stat democratic

„Planul Renaşterii Democratice (Piano di Rinascita Democratica)”, continuă Marco Travaglio, „era programul politic, realizat în mare secret de Gelli împreună cu partenerii săi în 1976. Acest text a fost descoperit pe fundul dublu al unei valize, aparţinând fiicei sale, Maria Grazia Gelli, împreună cu un memorandum privind situaţia politică din Italia. Ce prevedea el şi de ce era atât de secret? Anihilarea democraţiei constituţionale italiene,  păstrând însă aparenţele unui stat democratic.

Gelli mi-a declarat şi i-a spus acelaşi lucru şi Concitei de Gregorio, într-un faimos interviu publicat acum patru ani în La Repubblica: „Planul Renaşterii este acum urmat de către partidele de centru dreapta şi de către o parte din cele de centru stânga. Nu mai este necesar să îl ascund, deoarece aceleaşi lucruri pe care eu eram atunci nevoit să le spun în secret, ei le repetă acum cu voce tare.”

La acea vreme statul era zguduit de mişcări studenţeşti. Sub pretextul cristalizării sistemului şi garantării stabilităţii, Gelli i-a transmis în mare secret preşedintelui statului, care la acea vreme era Giovanni Leone, un memorandum care conţinea elementele acestui plan: “Punctul nostru de vedere cu privire la statul naţional şi la dezvoltarea acestuia”.

El propunea adăugarea unor ultime detalii Constituţiei, însă nota generală era aceea de a păstra Constituţia drept faţadă, pentru ca partidele politice „democratice”, ziarele, televiziunile şi instituţiile să poată fi ţinute sub un strict control de o mână de oameni. Se vorbea de plătirea unor jurnalişti de la diferite publicaţii, pentru ca aceştia să propage informaţiile pe care Propaganda Due avea nevoie să le infuzeze la nivelul maselor.”

Pe scurt, planul viza trei mari direcţii, alături de măsuri  specifice aplicate unor domenii mai restrânse:

–    la nivel politic, crearea a două partide, unul de stânga şi altul de dreapta pentru a simplifica scena politică. Aceste două partide se puteau manifesta sub diferite nume şi chiar prin intermediul mai multor partide micuţe, însă în esenţă erau unul şi acelaşi lucru, servind intereselor P2.
–    la nivelul mass-media: controlul ziarelor naţionale, liberalizarea televiziunilor şi distrugerea televiziunii publice, RAI. Constituirea unei agenţii care să coordoneze presa locală şi regională şi implementarea televiziunii prin cablu în toată Italia, pentru  a putea influenţa unitar opinia publică din toată ţara.
–    la nivelul magistraturii : modificarea criteriilor de selecţie pentru promovarea magistraţilor pentru a bloca accesul în magistratură a unor elemente indezirabile. Modificări privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi subordonarea acestuia faţă de Parlament, situaţie care contravenea prevederilor Constituţionale.

Licio Gelli: „Silvio Berlusconi, era cel mai indicat şi singurul care putea realiza Planul de Renaştere”

Într-un interviu acordat ziarului La Republica, în septembrie 2003, Licio Gelli declara: „Privesc Italia, citesc ziarele şi îmi spun: am scris toate aceste lucruri acum 30 de ani. Silvio Berlusconi, era cel mai indicat şi singurul care putea realiza Planul de Renaştere. Acesta a devenit  o realitate pas cu pas – justiţie, TV, ordine publică…Cred că ar trebui să îi pun să-mi plătească drepturi de autor.”

Silvio Berlusconi a fost prim-ministru (preşedintele Consiliului de miniştri, în terminologia italiană) între 1994-1995 şi 2001-2006, şi din 2008 a revenit pe aceeaşi funcţie. În perioadele de „pauză”, a fost ministru al afacerilor externe, ministru ale economiei şi finanţelor şi ministru al sănătăţii. Este fondator şi coproprietar al Fininvest, una dintre cele mai mari corporaţii private italiene, prin intermediul căreia deţine un imperiu media (trei canale de televiziune, ziare, reviste care împreună acoperă aproape jumătate din piaţa media italiană), o firmă de publicitate, Mediaset, afaceri imobiliare şi financiar-bancare, mai multe cluburi de fotbal, printre care AC Milan. Legăturile sale cu Propaganda Due sunt binecunoscute, numele lui apărând pe listele descoperite în 1981, cu legitimaţia nr. 1816.

Parlamentarul italian şi european Umberto Bossi scria în 1995 în cartea sa „Tutta la verità” (Tot adevărul) : „Berlusconi este materializarea unui vis mai vechi al lui Licio Gelli. Recitiţi Planul de Renaştere al Democraţiei. Forza Italia (partidul condus de Berlusconi) nu este nicidecum un partid nou, ci o reeditare după moda şi stilul anilor 90 a „premoniţiilor” lui Gelli. Ca şi Propaganda Due, partidul lui Berlusconi este o invenţie a oamenilor de la putere, o creatură construită în laborator şi pusă în circulaţie prin intermediul monopolului televiziunilor private. Propaganda Due se născuse pentru a apăra marile interese ale afacerilor masonice, prin controlul direct al puterii politice şi a instituţiilor statului. Forza Italia s-a născut cu scopul de a păstra această putere politică şi afacerile în cadrul grupului Fininvest.”

Chiar înainte de descoperirea listelor de membri Propaganda Due, aceasta deţinea deja controlul asupra principalelor cotidiene. Apoi lucrurile s-au desfăşurat în avalanşă, începând cu achiziţionarea postului tv, Telemilano, care a devenit Canale 5, primul pilon al imperiului mediatic Berlusconi.  Cele trei decrete de lege privind radioteleviziunea, date în perioada 1984-1985 şi Legea Mammi au fost construite special pentru a permite componentei media din Fininvest să se dezvolte nestingherită. Iar Bettino Craxi şi alţi politicieni membri P2 au netezit drumul.

Iată ce spune Marco Travaglio cu privire la gradul de îndeplinire al Planului de Renaştere : „Se prevedea ca Guvernul să fie restructurat, magistratura redirecţionată în funcţia de garant al corectitudinii aplicării legilor, iar Parlamentul să devină mai eficient. Prin mai eficient se înţelegea să nu stea în calea Guvernului, ceea ce este exact contrariul menirii pe care o are Parlamentul într-o democraţie sau chiar în monarhiile constituţionale, adică aceea de a fi primul supraveghetor al Guvernului.

Un alt punct prevedea constituirea unui club de tip Rotary. Într-un astfel de club se întâlnesc în afara oricărui control, oameni de afaceri, finanţişti, liber profesionişti, administratori publici, magistraţi la un loc cu oameni politici. Constituirea de cluburi era una din priorităţi. Şi era vorba de cluburi, nu de partide democratice. Cluburi unde se întâlnesc în cadru masonic persoane care provin din lumi diferite şi care în mod normal ar trebui să funcţioneze în lumi diferite, deoarece o parte din ei ar trebui să îi controleze pe ceilalţi. Astfel de cluburi îi adună pe toţi în jurul unei mese rotunde. Acest lucru a fost realizat. Cel mai bun exemplu este Forza Italia.

Un alt punct era achiziţionarea unor ziare. Practic aşa au fost puse bazele imperiului mediatic Berlusconi. Apoi Berlusconi a cumpărat Grupul editorial Mondadori, datorită sentinţei unui judecător mituit de Previti. S-a realizat controlul presei regionale şi locale prin intermediul unei agenţii centrale şi crearea de posturi TV prin cablu. Acestea sunt chiar instrucţiunile care au dus la naşterea Canale 5, care a fost apoi inclus într-o reţea de televiziuni regionale, care transmit acelaşi lucru în acelaşi timp. Modelul a fost apoi preluat de postul Italia 1, pe care Berlusconi l-a cumpărat de la Rusconi şi de Rete 4, pe care l-a achiziţionat de la Mondadori. Toate acestea se petreceau la începutul anilor 80. Gelli a făcut o precizare foarte importantă, chiar profetică: se va ajunge la mai multe canale de televiziune prin cablu care vor emite coordonat.

O altă precizare importantă era legată de televiziunea publică: dizolvarea RAI TV, în numele libertăţii antenei de emisie. Puteţi observa că aceşti paşi au fost deja realizaţi, RAI TV care pe atunci era televiziunea publică, cea cu cea mai  mare audienţă,  la această oră îşi împarte piaţa cu Mediaset, în timp ce piaţa publicitară aparţine Mediaset în proporţie de două treimi.

În ceea ce priveşte magistratura se intenţiona să se acţioneze pe mai multe niveluri, lucrurile trebuiau realizate gradat. Gelli era destul de prudent şi a declarat: “Dacă circumstanţele ne-ar fi permis atunci să propulsăm rapid în guvern un om sau o echipă, care să fie total devotată clubului, e clar că aceste vremuri ar fi venit mult mai repede. A trebuit însă să acţionăm pas cu pas. În cele din urmă un membru P2 a reuşit să devină preşedintele Consiliului de miniştri (prim-ministru). Am reuşit chiar de trei ori aceasta!”

Schimbările realizate la nivelul magistraturii au făcut ca astăzi judecătorilor să le fie teamă să mai decidă arestarea unor persoane cu influenţă, chiar şi atunci când au probe zdrobitoare. Am vorbit săptămâna trecută de Mannino, magistratul care a trebuit să plătească din propriul buzunar faptul că un coleg de-al său a luat o decizie diferită de a sa. Şi nu era vorba de o eroare judiciară de-a lui Mannino, ci despre interpretarea unor fapte într-o altă manieră. Aşa că magistraţii se vor feri să pună mâna pe cei care au mijloacele pentru a-i face să plătească aşa-zisa eroare, care constă în realitate doar dintr-un mod de a interpreta faptele care nu le convin acuzaţilor.”

Loja trece, masonii (care perpetuează mentalităţile şi principiile lojii) rămân

„La vremea lui, Gelli era moderat şi prudent în comparaţie cu ceea ce se face şi se spune în ziua de astăzi. Mă întreb de ce oare ne scandalizăm că Gelli are emisiune pe un post TV, dar nu ne şochează deloc faptul că ucenicul său preferat conduce Guvernul şi deţine cele mai importante televiziuni din Italia. Berlusconi spune şi face astăzi lucruri, pe care Gelli n-ar fi îndrăznit niciodată să le facă.

Gelli nu este singurul dintre masonii P2 care încă acţionează. Este important să cunoaştem cine sunt aceştia, pentru că aşa vom înţelege de ce se află ei pe poziţiile pe care le ocupă astăzi.

În ordine alfabetică vă citez doar câteva nume:

Fabrizio Cicchito. Astăzi Cicchito este şeful partidului Poporul Libertăţii (creat de Berlusconi în 2008) în Camera Deputaţilor şi vorbeşte aproape în fiecare seară în principalele emisiuni tv. De ce el da, şi Gelli nu ? Aparţinea stângii socialiste, iar când Ricardo Lombardi a descoperit că unul dintre elevii săi preferaţi era membru P2 l-a dat afară.

Maurizio Costanzo. Avea numărul de legitimaţie 1819, doar la trei numere distanţă de Berlusconi, dar  Constanzo era maestru de grad trei, cel mai înalt după Gelli. Astăzi este mare realizator şi prezentator tv, formator de opinie.  

Donelli Massimo. Donelli este astăzi directorul Canale 5. De altfel P2 controlează şi unele ziare cum ar fi Corriere della sera (principalii editori, cei care decid ce se publică şi ce nu, sunt foşti membrii P2: Tassadin, directorul Franco Di Bella şi Umberto Ortolani, acesta din urmă era mâna dreaptă a lui Licio Gelli).

Publio Fiori nu mai face acum parte din Parlament, dar era membru P2. După ce a trecut pe la Alianţa Naţională, a fondat una dintre atât de multele noi Democraţii Creştine.

Roberto Gervaso, pe care îl puteţi urmări pe Rete 4 avea gradul de maestru, ca şi Costanzo, şi se ocupa de recrutarea de noi membrii. El i-a făcut cunoştinţă lui Berlusconi cu Licio Gelli.

Rolando Picchioni, legitimaţie numărul 2095, gradul unu de ucenic mason. Şi el era un deputat din grupul lui Andreotti, subsecretar, apoi a devenit preşedintele Salonului de carte de la Torino. Azi este una dintre cele mai influente persoane din Torino.

Angelo Rizzoli era ultimul moştenitor al dinastiei Rizzoli, marea casă editorială din Milano. A făcut închisoare deoarece a falimentat Rizzoli, apoi a scăpat, iar acum deţine o importantă casă de producţie, care lucrează pentru Rai Fiction.

Şi mai sunt şi alţii. Aşa că, nu pot decât să concluzionez că astăzi Propaganda Due nu mai există, dar au rămas cei care au făcut parte din ea. Unii ar spune că aceştia se reîntorc din când în când, eu prefer să spun mai degrabă că nu au plecat niciodată.”

Uniunea Europeană decisă să fie deschizător de drum pentru implementarea unui sistem de supraveghere fără precedent: web 3.0


Uniunea Europeană decisă să fie deschizător de drum pentru implementarea unui sistem de supraveghere fără precedent: web 3.0 de George Preda Telefonie mobilă, internet de mare viteză şi fără fir (wireless), televiziune digitală, servicii de plăţi on line, e-banking şi e-bussines. Toate acestea nu sunt însă decât etapele premergătoare, ce au fost strecurate în vieţele noastre aproape fără să ne dăm seama, pentru implementarea unui sistem centralizat de supraveghere – web 3.0. În lumea viitorului, se vrea ca toate obiectele să fie echipate cu tehnologie RFID pentru a avea un corespondent virtual pe internet. În viziunea bolnavă a constructorilor societăţii viitorului, fiinţele umane ar trebui să aibe şi ele o identitate virtuală, prin implantarea de microcipuri. Web 3.0 va permite localizarea, monitorizarea şi controlul tuturor mişcărilor acestor „obiecte”. Ceea ce ieri părea a fi de domeniul SF-ului începe astăzi să prindă contur şi să fie inclus în planurile concrete de acţiune ale guvernanţilor UE. În luna octombrie 2008, Comisia Europeană a organizat la Nisa o conferinţă pe tema noii reţele virtuale, supranumită şi „internetul lucrurilor” (internet of things, IOT) sau web 3.0. Eric Besson, secretar de stat pentru dezvoltarea economiei digitale, a ţinut un discurs în deschiderea acestei conferinţe, sub titlul: „Să construim împreună internetul viitorului”: „În ultimii zece ani internetul a devenit o infrastructură strategică, jucând un rol economic şi social major. La nivel mondial, mai mult de 1,5 miliarde de oameni utilizează internetul şi încă un milliard li se vor alătura în următorii cinci ani. Aceşti noi utilizatori vor descoperi însă o reţea foarte diferită, cu noi utilităţi. Internetul este un punct de răscruce pentru evoluţie. Comunicaţiille mobile şi dispozitivele RFID, alături de alte tehnologii cheie vor permite în curând lansarea unui „internet al lucrurilor” cu multiple aplicaţii în viaţa de zi cu zi. Internetul viitorului va fi implicat în diverse domenii cum ar fi sănătatea, educaţia, serviciile, transporturile şi managementul energiei. A venit momentul să îi reunim pe toţi beneficiarii reţelei: oameni de afaceri, politicieni, factori de decizie din mediul academic şi non-guvernamental pentru a promova dezvoltarea internetului viitorului în Europa.” Viviane Reding, Comisarul european pentru o societate informaţională a anunţat cu această ocazie că: „Uniunea europeană va lua în perioada următoare toate măsurile necesare pentru a pregăti ţările membre în vederea realizării celei mai mari revoluţii pe care a cunoscut-o până acum internetul: apariţia „internetului lucrurilor”. Internetul viitorului va schimba radical societatea noastră. UE va fi un deschizător de drumuri în acest sens.” Printre aceste măsuri se numără: lărgirea ariei de acoperire a comunicaţiilor fără fir (wireless) pe tot teritoriul Uniunii Europene, generalizarea utilizării dispozitivelor RFID pentru produse, implementarea de reţele pe fibră optică şi înlocuirea celor vechi pentru a asigura o bandă largă, creşterea securizării comunicaţiilor, trecerea totală a ţărilor membre UE de la televiziunea analogică la cea digitală până în 2012. Guvernarea globală a internetului este considerată ca fiind crucială la Bruxelles. Comisarul Reding a anunţat pentru începutul anului 2009 şi publicarea unui Ghid al Reţelelor de Acces de Nouă Generaţie, infrastructura pentru web 3.0. Blogurile vor fi cenzurate de legislaţia UE Ele sunt considerate o ameninţare de către cei care vor să deţină controlul total asupra informaţiei de Mihai Vasilescu Informaţia este putere, iar mass-media este considerată pe bună dreptate „a patra putere în stat”. Internetul, şi mai ales apariţia blogurilor, au făcut însă ca informaţia să scape tot mai mult de sub controlul celor care, până acum, au deţinut monopolul asupra mijloacelor de comunicare în masă. Aceasta i-a făcut pe parlamentarii europeni să apeleze la o soluţie cel puţin discutabilă: sub pretextul asigurării unei mai mari libertăţi de exprimare, se dezbat acum o serie de măsuri care îngrădesc exact libertatea de exprimare. Oricine doreşte îşi poate construi astăzi un site sau un blog unde să îşi exprime în mod necenzurat punctul de vedere. Faţă de un ziar, o revistă sau o televiziune, care necesită investiţii uriaşe, site-urile şi blogurile sunt foarte ieftine şi asigură vizibilitatea pe întregul glob. În plus, acestea câştigă o tot mai mare credibilitate, întrucât cititorii s-au săturat de cenzura şi minciunile din mass-media tradiţională. O fostă jurnalistă estoniană, astăzi europarlamentar în grupul socialiştilor, Marianne Mikko a redactat recent un raport, care a fost adoptat spre dezbatere de Comitetul pentru Cultură al Parlamentului European. „UE are nevoie de o implicare mai puternică pentru a reglementa media, astfel încât aceasta să asigure mai multă libertate de exprimare”, arată ea. Un pretext, fără îndoială, din moment ce prima măsură propusă este crearea unor organisme care să controleze blogurile, adică exact acele mijloace de comunicare care asigură cea mai mare libertate de exprimare. Toată argumentaţia conţinută în acest raport exprimă de fapt cele mai negre temeri ale celor care văd cum informaţia le scapă acum de sub control. Marianne Mikko îşi plasează propunerile legislative sub semnul rolului de „câine de pază al democraţiei”, pe care trebuie să îl joace presa. Apar aici mai multe întrebări importante: ce păzeşte câinele, de cine şi mai ales cine este stăpânul lui? Căci, după cum dovedesc numeroasele exemple de ştiri cenzurate, presa pare mai degrabă să vegheze ca nu cumva informaţii-cheie să ajungă la public, sau dacă acest lucru se petrece, să ajungă într-o formă şi pe canale bine controlate. Una din temerile exprimate de Marianne Mikko este faptul că „utilizatorii” au început să genereze conţinuturi mediatice. Aceasta este într-adevăr o problemă spinoasă pentru cei ce vor să deţină controlul total asupra informaţiei. Publicului, utilizatorilor sau consumatorilor, cum sunt numiţi în general oamenii, le-a fost atribuit din start acest statut pasiv, ei nu au deci voie să creeze, să genereze informaţie. „Creşterea conţinuturilor mediatice generate de utilizatori, cum ar fi imaginile sau înregistrările video, pune sub presiune mass-media profesionistă şi pe jurnalişti”, scrie Marianne Mikko. Despre ce presiune vorbeşte Marianne Mikko? Oare despre faptul că postarea de înregistrări video sau de fotografii de la faţa locului îi împiedică acum pe jurnalişti să ignore sau să relateze distorsionat evenimentele? Aceasta nu este o presiune, ci din contră ar trebui privită ca un fapt îmbucurător, care îi obligă pe jurnalişti să fie din ce în ce mai profesionişti. Poate fi o presiune sau o ameninţare, doar în măsura în care intenţia jurnaliştilor este din start aceea de a cenzura şi distorsiona. Un alt aspect semnalat de raportul Mariannei Mikko este faptul că blogurile câştigă o tot mai mare credibilitate. Nu doar persoanele private, ci şi jurnaliştii, redactorii şi editorii le folosesc drept surse de informare. „Statutul autorilor si editorilor (acestor bloguri), inclusiv cel juridic, nu este nici stabilit, nici indicat in mod clar cititorilor acestora. Acest lucru cauzează incertitudini referitoare la imparţialitate.” De parcă, faptul că mass-media oficială este reglementată şi controlată de mari corporaţii sau trusturi de presă îi asigură acesteia imparţialitatea! Următorul paragraf dezvăluie adevăratele intenţii ale acestui raport. „Mass-media rămâne un instrument politic influent”, contină Mikko, „care nu trebuie abordat doar din perspectiva economică. Unii bloggeri ţin un jurnal al gândurilor şi evenimentelor personale. Alţii promovează deschis platforme politice sau candidaţi prezidenţiali. Altele au agende ascunse. Confuzia este imensă. Cred că publicul încă percepe blogurile ca pe o mass-media sinceră. De aceea avem nevoie de calitate, de informaţii despre cine scrie şi de ce. Nu cred ca bloggerii reprezintă o ameninţare. Dar ei pot polua spaţiul virtual. Deja avem mult spam, informaţii greşite şi intenţii rele în acest spaţiu. Până acum, blogurile au avut intenţii bune şi au fost oneste, dar acum, când acestea sunt din ce în ce mai utilizate, ar putea fi folosite de oameni mai puţin corecţi pentru a-şi îndeplini scopurile. Cum problemele pot fi prevăzute, este mai prudent să acţionăm decât să aşteptăm.” Pasajul de mai sus pune la îndoială capacitatea publicului de a-şi selecta singur informaţiile şi chiar de a discerne. Singura alternativă, dacă ar fi să ne luăm după Marianne Mikko, pare să fie aceea de a-i lăsa pe alţii să aleagă şi să prezinte informaţii gata selectate, adică cenzurate! Utilizatorul trebuie să rămână doar utilizator şi să se lase expus manipulării şi cenzurii. Deşi neagă că ar vedea în bloguri o ameninţare, Marianne Mikko îşi pune totuşi această problemă. Europarlamentarul Jorgo Chatzimarkakis, din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Germania, raportor din partea Comisiei Europene pentru Afaceri Economice şi Monetare îi susţine punctul de vedere: „Bloggerii nu trebuie consideraţi automat ca reprezentând o ameninţare, dar să ne imaginăm cum pot folosi blogurile grupurile de interese, pentru a-şi transmite mesajul. Blogurile sunt instrumente puternice, care pot reprezenta o formă avansată de influenţare, formă ce poate fi o ameninţare.” Nicolas Sarkozy face presiuni pentru implementarea unei legi abuzive privind internetul de Mihai Vasilescu Pe 2 februarie 2009, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a anunţat că va lua toate măsurile pentru ca până la finalul lunii martie, noua lege „Creaţie şi Internet” să fie adoptată de Adunarea Naţională. Această lege instaurează un control strict asupra internetului şi încalcă dreptul la viaţă privată, sub pretextul combaterii pirateriei. Proiectul de lege a fost prezentat pe 18 iunie 2008 Consiliului de miniştri, iar pe 20 octombrie 2008 a fost votat de Senat, doar după o primă lectură, fără dezbateri şi cu o unanimitate covârşitoare. Însă el intra în contradicţie cu prevederile Amendamentului 138 din Pachetul Telecom al UE, care defineşte cadrul legislativ pentru telecomunicaţii şi internet. Amendamentul 138 prevede că „nu poate fi impusă nicio restricţie care încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale utilizatorilor (libertatea de exprimare şi de informare), fără o decizie judecătorească.” La presiunile Franţei, pentru a facilita implementarea acestei legi, miniştrii telecomunicaţiilor din cele 27 de ţări membre UE, s-au înţeles pe 28 noiembrie 2008 să ceară desfiinţarea Amendamentului 138. Nicolas Sarkozy i-a cerut personal acest lucru preşedintelui Comisii Europene, José Manuel Barroso. Însă este vorba despre un amendament votat în luna septembrie 2008 în Parlamentul european cu o majoritate covârşitoare (573 de voturi pentru şi 74 împotrivă). Noua propunere legislativă franceză a iscat puternice discuţii atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi în Franţa. „Acest amendament constituie o garanţie că legislaţia Telecom nu va duce la un transfer de putere de la autoritatea juridică spre autoritatea administrativă. El este astfel formulat încât să lase statelor membre o marjă pentru a respecta legi fundamentale, în special cele privind dreptul la viaţă privată, dreptul la proprietate, dreptul la recurs şi dreptul la liberă exprimare şi informare.” Dacă această lege va fi aprobată, aşa cum şi-a propus Nicolas Sarkozy, cei care nu îşi vor instala în computere programele de tip spyware, impuse de HADOPI (Înalta Autoritate pentru difuzarea operelor şi protejarea drepturilor de autor pe internet) se vor trezi cu abonamentele suspendate. Comisia naţională de informatică (CNIL) s-a opus vehement acestui proiect de lege. CNIL a criticat mai întâi raţiunea de a fi a acesteia, şi anume protejarea industriei culturale şi de divertisment: singurele motive invocate de guvern pentru a justifica introducerea acestei legi fiind cele legate de scăderea vânzărilor în aceste industrii. CNIL atrage atenţia şi că această lege acordă providerilor competenţe nepermise, care sunt de apanajul autorităţilor judiciare şi încalcă Constituţia franceză.

Secolul 21 va fi apocalipsa lumii voastre!!!!!!!!!


A INCEPUTUT RAZBOIUL NU SE VEDEEEE ,BA SE VEDE FOARTE BINE !!!!!!!!!!!

Secolul 21 va distruge tot ce a creat secolul 20.

Pensie de stat? Ha! Ajutor social? Haha! Concediu si ziua de lucru de 8 ore? Hahahaha…

Asta veți primi in câțiva ani, daca o sa va cereți “drepturile”. Singurul drept pe care îl veți avea, va fi sa va vindeți munca. Daca găsiți pe cineva s-o cumpere. Pentru ca numărul șomerilor va fi mult mai mare, decât vor mai putea angaja patronii. De ce? Simplu: pentru ca nu mai sunt bani. De fapt, si mai grav: nu mai sunt resursele care stăteau in spatele banilor.

Analiștii împart criza globala in “feliuțe”: criza financiara, criza pensiilor, criza alimentara, criza petrolului, criza suprapopulării… De fapt exista o singura criza enorma si ea se numește așa: ați consumat fără număr. Acum v-a venit nota de plata!

Care e nota de plata?

Miliarde de oameni rămași fără pensii de stat. Sute de milioane concediați. Un dezastru global. Si pur si simplu nu exista scăpare. Știu ca oamenii ar vrea ca, prin magie, sa vina vreun lider epocal, sa le spună: nu trebuie sa mai faceți sacrificii ca sa ieșiți din criza. Va dau eu pâine si peste, la infinit, fără sa mai munciți. Cei flămânzi se vor satura si cei blânzi vor moșteni pământul. Si toate astea, fără sa cresc datoria externa si deficitul bugetar!

Îmi pare rău sa va trezesc, dar Isus nu e disponibil sa conducă guvernul. Nici Moș Crăciun. Disponibili sunt doar oameni ca Angela Merkel, care i-a anunțat anul trecut pe germani ca trebuie sa facă cea mai dura reforma din istoria tarii, si ca zeci de mii de bugetari vor fi concediați. In ultimii ani, am trăit peste posibilitățile noastre, le-a zis doamna Merkel.

Îmi vine sa rad când ii aud pe comuniști smiorcăindu-se: pai ce, ne întoarcem la secolul 19? O, nu! Va fi mult mai rău ca in secolul 19, vă asigur! In secolul 19 nu se băteau 7 miliarde de oameni pe resursele unei planete epuizate.

Noua Ordine Mondiala strivește România socialista sub senile.

După articolul România socialista a murit sub ochii voștri, câțiva cititori mi-au scris pe Capitalism pe pâine, ca socialismul românesc e încă foarte solid si ca nu e clintit de noul Cod al Muncii:

“plata nemuncii se face in continuare? Contribuțiile la învățământ si sănătate sunt in continuare obligatorii? (Ba s-a băgat si coplata intre timp, dar numai pentru cei care oricum contribuiau, normal). Investițiile publice se fac in continuare cu dedicație? Populația rurala (50% din tara) continua sa fie scutita de orice fel de impozite si sa trăiască in afara circuitului fiscal al statului român?” (Keep It Simple).

E evident ca schimbarea Codului Muncii nu înseamnă sfârșitul reformei capitaliste. Însă mi se pare evident ca sistemul social-mafiot, căruia i s-au pus bazele in 1990 si care a fost după aia întărit sub fiecare guvernare (inclusiv CDR), a primit prin asta o lovitura grava. Prin posibilitatea de a concedia ușor bugetarii si de a-i trimite in privat, s-a lovit chiar in baza electorala a acestui sistem. De asemenea, s-a lovit si in principiul lui cel mai drag: ca statul va avea grija de oamenii năpăstuiți, care nu-si pot găsi o slujbă. Inclusiv mulți PDL-iști (majoritatea, poate) nu sunt de acord cu schimbările. Pentru ca toata clasa politica, in ansamblul ei, trăiește pe spinarea statului si are tot interesul sa conserve sistemul.

Cine a impus deci noul Cod? Traian Băsescu? Să fim serioși! Daca asta avea in cap, Traian Băsescu îl putea impune încă din 2004-2005 (când Tăriceanu îl pupa in fund). Sau din 2010, când Boc a rămas singur la guvernare. Nu, schimbarea asta a fost evident impusa din afară. Ea marchează oficial un shifting de putere de la clasa politica românească, la forțele externe care guvernează acum România: forte reprezentate prin FMI si UE. Si mai precis: la americani si la germani. Interesele lor sunt mai puternice decât interesele politrucilor români. Aceste forte, sigur nu sunt partizanii sistemului socialist românesc si îl vor distruge. Cu orice preț. Indiferent daca socialiștii români or sa urle ca din gura de șarpe.

România e colonie din noiembrie 2010.

Noul Cod al Muncii este doar primul act oficial al noului “guvern”. Un act care este total împotriva politicii din ultimii 20 de ani. De aceea am spus ca marchează moartea României socialiste. Nu pentru că n-ar mai fi nimic de făcut! Sigur ca in România mai este si corupție, si birocrație, sistemul de impozite e o mizerie etc.

Dar e pentru prima oara după al Doilea Război Mondial, când la conducerea României sunt forțe autentic anti-socialiste. Chiar si până acum, UE și FMI au dictat linia externă a politicii si au dat indicații economice (nivelul deficitului, de pilda). Dar aceste indicații n-au fost respectate. Iar ei, niciodată pana acum n-au spus câți bugetari să fie concediați, ce legi sa votăm, sau cum să ne schimbăm Constituția. Nici nu e posibil sa-i zici așa ceva unei țări independente.

Noua Ordine înseamnă chiar ordine!

Si tocmai asta e marea schimbare: România nu mai e independentă. Ei au văzut ca nu e eficient sa ne dicteze din exterior, așa ca au pus mâna direct pe volan. Odată cu noul Cod al Muncii, România a devenit oficial o colonie. În Noua Ordine Europeana, ea va avea rolul de…hai sa nu zicem de sclav, că autoritarismul nu e dictatură. Ci de servitor. Un fel de handyman pe care îl trimiți sa repare W.C.-ul, pana te întorci tu acasă de la afacerile tale serioase. Si cred ca rolul asta e mult mai bun, decât sa fii complet in afara ordinii europene.

Să zicem că vine PSD. Și ce dacă?

Vor rămâne aceste forte la putere? Pentru cel puțin un secol! România a devenit mult prea slabă financiar, ca să se mai conducă singură. Sau credeți cumva ca o sa-l apuce pe Ponta naționalismul și o să refuze ordinele? Au mai încercat și Ceaușescu, și Miloșevici. Ar fi chiar amuzant!

Așa că, știți ce o sa facă PSD? O sa-si facă temele, ca un elev silitor. O sa continue politica de distrugere a socialismului românesc (pe care tot ei l-au creat). O sa dea in sindicate, in pensionari, in bugetari si in tot ce a însemnat România socială, creata de Ion Iliescu in 1990.

Ba chiar mi-ar plăcea sa-i vad, în genunchi, cum trudesc la demolarea statului lor social. Piatra cu piatra. Sub umbra puștilor americane și germane. Mai ales ca după ce o sa termine ei de muncit și or să ridice obosiți privirea, exact atunci, o să se apese pe trăgaci.

Pentru că socialiștii n-au ce căuta in secolul 21.

MUGUR ISARESCU-TRADATORUL MASON


Mugur Isarescu guvernator al Bancii Nationale din 1990 nascut la Dragasani Jud Valcea este un personaj relativ enigmatic al plaiurilor noastre mioritice.Aparitiile sale rare la televizor, foarte bine regizate , il fac sa fie ferit de ochii publicului.Ceea ce spune este inteles doar de o mica parte a celor ce privesc in acel moment si lumea traieste cu impresia ca avem un om bine pregatit, bine informat si mai ales bine intentionat la conducerea independentei Banci Nationale a Romaniei.După Lovitura de Stat Masonica din Dec. 1989, a lucrat la MAE, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din USA, iar din septembrie 1990 a fost Guvernatorul Băncii Naţionale a României.
Pana acum toate bune si frumoase dar putem lua in considerare si urmatoarele aspecte.In 1993 devine membru al Clubului de la Roma, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma! Despre acest club exclusivist nu foarte multa lume stie dar merita mentionate urmatoarele:Primul raport al acestui misterios club s-a intitulat „Limitele Cresterii”.
Pe lânga soc a provocat o unda de oroare in toata lumea. Cu putin timp inainte de prima criza petroliera (1973) raportul aducea mesajul ca lumea se indreapta spre dezastru din cauza cresterii necontrolate a populatiei, expansiunii industriale, declinului de resurse naturale, distrugerii planetei si in final lipsei mancarii

.Acest Club a avut ca membri oameni influenţi din diverse domenii (financiar, politic, industrial etc.), din întreaga lume, şi că a constituit o ilustrare vie a teoriilor conspiraţiei. Prima întrebare care se pune în astfel de cazuri e, desigur, cine finanţează asemenea grupuri. Numai naivii pot crede că respectivele cluburi, grupări etc. au o agendă dezinteresată.In cele din urma Domnul Mugur Isarescu mai este si membru al mai celebrei Comisii Trilaterale .
Comisia Trilaterala a fost fondata prin manevrele persistenete ale lui David Rockefeller si Zbigniew Brzezinski.
Rockefeller este chairman al ultra-puternicei Chase Manhattan Bank, director al multor corporatii multinationale si “fonduri de inzestrare” majore si a fost multa vreme o personalitate centrala in Council on Foreign Relations.Brzezinski, un profet sclipitor al idealismului unei lumi unite, a fost profesor la Universitatea Columbia si este autor al catorva carti ce au servit drept “ghiduri in materie de politica” pentru Comisia Trilaterala. Brzezinski a ocupat functia de prim director executiv al Comisiei din momentul debutului acesteia in 1973 pana la sfarsitul anului 1976, cand a fost numit Asistent Prezidential in Probleme de Securitate Nationala de catre Presedintele Jimmy Carter.
Comisia Trilaterala a fost fondata in momentul in care s-a constat limita de putere pe care o are Consiliul pentru Relatii Externe.Toate aceste organizatii alatur de grupul Bilderberg sunt cele mai infocate sustinatoare ale Globalizarii dar si al suprimarii sentimentelor nationaliste idealul lor fiind crearea unei comunitati globale unice sub controlul nelimitat al lor prin intermediul unor organizatii suprastatale cum ar fi ONU, NATO.Aproape toti presedintii SUA au fost si suntMugur Isarescu guvernator al Bancii Nationale din 1990 nascut la Dragasani Jud Valcea este un personaj relativ enigmatic al plaiurilor noastre mioritice.Aparitiile sale rare la televizor, foarte bine regizate , il fac sa fie ferit de ochii publicului.Ceea ce spune este inteles doar de o mica parte a celor ce privesc in acel moment si lumea traieste cu impresia ca avem un om bine pregatit, bine informat si mai ales bine intentionat la conducerea independentei Banci Nationale a Romaniei.După Lovitura de Stat Masonica din Dec. 1989, a lucrat la MAE, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din USA, iar din septembrie 1990 a fost Guvernatorul Băncii Naţionale a României.
Pana acum toate bune si frumoase dar putem lua in considerare si urmatoarele aspecte.In 1993 devine membru al Clubului de la Roma, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma! Despre acest club exclusivist nu foarte multa lume stie dar merita mentionate urmatoarele:Primul raport al acestui misterios club s-a intitulat „Limitele Cresterii”.
Pe lânga soc a provocat o unda de oroare in toata lumea. Cu putin timp inainte de prima criza petroliera (1973) raportul aducea mesajul ca lumea se indreapta spre dezastru din cauza cresterii necontrolate a populatiei, expansiunii industriale, declinului de resurse naturale, distrugerii planetei si in final lipsei mancarii

.Acest Club a avut ca membri oameni influenţi din diverse domenii (financiar, politic, industrial etc.), din întreaga lume, şi că a constituit o ilustrare vie a teoriilor conspiraţiei. Prima întrebare care se pune în astfel de cazuri e, desigur, cine finanţează asemenea grupuri. Numai naivii pot crede că respectivele cluburi, grupări etc. au o agendă dezinteresată.In cele din urma Domnul Mugur Isarescu mai este si membru al mai celebrei Comisii Trilaterale .
Comisia Trilaterala a fost fondata prin manevrele persistenete ale lui David Rockefeller si Zbigniew Brzezinski.
Rockefeller este chairman al ultra-puternicei Chase Manhattan Bank, director al multor corporatii multinationale si “fonduri de inzestrare” majore si a fost multa vreme o personalitate centrala in Council on Foreign Relations.Brzezinski, un profet sclipitor al idealismului unei lumi unite, a fost profesor la Universitatea Columbia si este autor al catorva carti ce au servit drept “ghiduri in materie de politica” pentru Comisia Trilaterala. Brzezinski a ocupat functia de prim director executiv al Comisiei din momentul debutului acesteia in 1973 pana la sfarsitul anului 1976, cand a fost numit Asistent Prezidential in Probleme de Securitate Nationala de catre Presedintele Jimmy Carter.
Comisia Trilaterala a fost fondata in momentul in care s-a constat limita de putere pe care o are Consiliul pentru Relatii Externe.Toate aceste organizatii alatur de grupul Bilderberg sunt cele mai infocate sustinatoare ale Globalizarii dar si al suprimarii sentimentelor nationaliste idealul lor fiind crearea unei comunitati globale unice sub controlul nelimitat al lor prin intermediul unor organizatii suprastatale cum ar fi ONU, NATO.Aproape toti presedintii SUA au fost si sunt membrii in aceste 2 organizatii:Consiliul pt Relatii Externe si Comisia Trilaterala.Despre aceste grupuri se pot scrie carti intregi in scurt timp voi reveni cu informatii suplimentare.
Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei este si mason.De aici speculatiile pot continua la nesfarsit dar important este sa gandim in profunzime aceste aspecte.

Chiar ne dorim sa avem la carma Bancii Nationale un om care face parte din niste organizatii pro-globalizare si care doresc uzurparea suveranitatii tarilor, distrugerea granitelor, controlarea economiilor, scaderea populatiei ? Agenda lor poate contine mult mai multe decat atat! Chiar ne dorim asa ceva?!? membrii in aceste 2 organizatii:Consiliul pt Relatii Externe si Comisia Trilaterala.Despre aceste grupuri se pot scrie carti intregi in scurt timp voi reveni cu informatii suplimentare.
Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei este si mason.De aici speculatiile pot continua la nesfarsit dar important este sa gandim in profunzime aceste aspecte.

Chiar ne dorim sa avem la carma Bancii Nationale un om care face parte din niste organizatii pro-globalizare si care doresc uzurparea suveranitatii tarilor, distrugerea granitelor, controlarea economiilor, scaderea populatiei ? Agenda lor poate contine mult mai multe decat atat! Chiar ne dorim asa ceva?!?

FRANCMASONERIA 1


Studiu asupra francmasoneriei (I)
„Francmasoneria este o societate secreta, raspandita azi in lumea intreaga, pretinzand a avea un scop filosofic si umanitarist”. Nu vom incepe prin a da o definitie completa a Francmasoneriei, ci vom arata pe rand originile, organizatia si diferitele ei aspecte, rezumandu-le la sfarsit intr-o definitie.

Inceputurile Francmasoneriei formeaza un subiect de interminabile discutii. In forma de astazi ea exista din 1717, cand 4 loji engleze s-au intrunit la Londra si au format Marea Loja a Angliei. La 1723 Andersen intocmi Constitutiunile acestei organizatii pe baza Constitutiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari ramase sera cu timpul numai cu numele de zidari, in ele intrau orice fel de oameni.) Constitutiunile lui Andersen sunt legea fundamentala a Francmasoneriei.

Membrii Francmasoneriei sunt impartiti in grade oculte. Membrii dintr-un grad nu stiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelasi grad cu ei. Stiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numarului gradelor, precum si al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se imparte in diferite rituri. Astfel exista Francmasonerie ioanita sau albastra. Membrii acesteia sunt impartiti numai in trei grade: ucenic, calfa si maestru. Apoi este Ritul scotian sau rosu si cuprinde asa zisele grade inalte, 30 la numar, iar si mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei insa Francmasoneria ioanita nu exista decat ca treapta inferioara, supusa celei scotiene. Gradele inalte si cele invizibile sunt cele care conduc din umbra toata vasta organizatie a Francmasoneriei, in mod unitar, pe tot globul pamantesc. In varful piramidei sta Patriarhul, sau Imparatul neincoronat al lumii. Ridicarea intr-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selectie de sus; cei din gradele superioare ridica pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea in orice grad se face printr-un juramant infricosator si printr-o initiere. Prin juramant, cel ce intra in gradul nou se obliga sa pastreze secretul fata de tot ce va vedea si va cunoaste in acest grad. Prin initiere i se comunica taine din invatatura si misiunea Francmasoneriei, necunoscuta de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iata juramantul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur inaintea Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie descoperit. In caz de calcare a juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca in cenusa si sa se arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru vanturi pe fata pamantului”. Alaturi de aceasta organizatie, oculta chiar pentru membri, exista una administrativa, secreta pentru profani. Francmasoneria lucreaza in ateliere. Atelierele in care lucreaza primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. In fruntea fiecarei loji se afla un venerabil cu rol de presedinte ajutat de mai multi demnitari. Toti sunt alesi pe un an de catre membrii lojei.

Evreii au un rol preponderent, chiar dominant in Francmasonerie. Toate gradele inalte si invizibile au fost create si sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, intemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franta si America au fost toti evrei. In Ungaria, majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv in mana lor. „Biserica israelita e aliatul nostru firesc, ea ne sprijina si o multime de iudei sunt in randurile noastre”, se spunea in revista Francmasonilor din Ungaria, „Acacia”, 1908, nr. 62. In Germania lojile dependente de Marea Loja din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. In Turcia conducatorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot asa in Italia, seful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei. Francmasoneria franceza a fost condusa in trecut de evreii Cremieux si Gambetta. In Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.

In lojile Marelui Orient din Romania, care e o filiala a Marelui Orient din Franta, evreii se afla in majoritate de 90 la suta. In lojile Marei Loji Nationale Romane, ce se pretinde nationala, se gasesc de asemenea evrei, desi intr-un numar mai mic. Dar, desi Marea Loja Nationala Romana se prezinta cu masca celui mai pur romanism si afecteaza dusmanie fata de Marele Orient din Romania, pe fata jidovit, totusi ea are legaturi ascunse cu Marele Orient si cu celelalte organizatii francmasonice mondiale, toate fiind inglobate intr-un sistem unitar. De altfel, Marea Loja Nationala Romana e intemeiata prin D.I. Pangal, de catre Francmasoneria Rusiei Sovietice.

Conducerea intregii Francmasonerii de catre evrei se realizeaza prin mijlocirea ordinului Francmason pur evreiesc B’nai B’ith. Lojile acestui ordin, imprastiate in toata lumea sunt conduse de un comitet executiv din Chicago. Membrii acestor loji, exclusiv evrei, sunt cei mai multi si membri ai lojilor Francmasonice in care intra si crestinii. Ei mijlocesc astfel sugestiile si poruncile comitetului evreiesc de la Chicago lojilor celorlalte Francmasonerii. Se pot aduce nenumarate marturisiri din lagarul Francmasonic si evreiesc despre caracterul iudaic al Francmasoneriei. Alegem numai vreo doua. Rabinul Dr. Isaac M. Wise, un conducator de vaza al evreilor, declara: „Francmasoneria este o organizatie iudaica, a carei istorie, misiune, semne si interpretari sunt de la un capat la altul iudaice, cu exceptia numelui unui singur grad si a unor cuvinte din formula juramantului.” Evreul Dr. G. Karpeles spune: „Ideea Francmasoneriei a izvorat ca necesitate interna din iudaism. Ca intemeietor al ei e considerat Solomon, care a vazut cea mai inalta inflorire a lui Israil. Cuvinte si semne sunt in cea mai mare parte luate din limba ebraica.” In revista Francmasonica „Symbolisme”, Iulie 1928 se spune: „Misiunea cea mai importanta a Francmasoneriei este sa glorifice rasa iudaica care a pastrat nealterat continutul dumnezeiesc al cunoasterii. Apoi ea trebuie sa sprijine rasa iudaica, pentru a sterge granitele nationale.”

Ceremoniile francmasonice inca dovedesc preponderenta spiritului iudaic in Francmasonerie. Nu vom intra aici in amanuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au un caracter simbolic si aproape toate obiectele si notiunile care sunt uzitate in aceste ceremonii au numiri ebraice. Intreg complexul ceremoniilor sta intr-o referinta mai departata sau mai apropiata de misterul central al Francmasoneriei care este moartea si invierea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, identificat simbolic cu un zeu nascut din Isis, adica din natura. Legenda lui Hiram e luata din Talmud. Participantii la ceremoniile Francmasonice repeta simbolic, prin gesturile si cuvintele lor, omorarea si invierea lui Hiram, intocmai ca in misterele sincretiste precrestine. Avem de-a face deci cu un fel de cult misteriaco-cabalistic. Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe din Grecia se exprima in actul de condamnare a Francmasoneriei din 1933, asupra acestui punct astfel: „Francmasoneria nu este numai o simpla reuniune filantropica sau scoala filosofica, ci alcatuieste un sistem mistagogic, care reaminteste de vechile religii sau culte misteriaco-pagane, din care isi trage obarsia, alcatuind o urmare si o reinviere a lor… Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel si din cele ce au loc si se savarsesc in timpul initierilor. Caci, dupa cum in cele ce au loc in misterele idolatre vechi se relua drama luptelor si a mortii zeului misteriac si prin reluarea aceasta mimica a dramei acesteia, cel ce se initia murea dimpreuna cu patronul religiei misteriace – care intotdeauna era o persoana mistica simbolizand soarele sau natura, care murea iarna si reinvia primavara – , tot asa si in initierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Intr-adevar treapta aceasta a initierii alcatuieste o expunere dramatica a mortii protectorului masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dramatica a mortii acestuia in care, cel ce urmeaza a fi initiat sufera dimpreuna cu el, fiind ranit in aceleasi organe si in aceleasi locuri ale corpului ca si Hiram… Astfel, Francmasoneria, in chip clar, este o religie misteriaca cu totul diferita, separata si straina de religia crestina… Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia invierii in chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoasterii casatoriei sau casatoria francmasona, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”

Francmasoneria se prezinta asadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. In realitate ea nu admite o fiinta personala la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal in oameni. Ea preconizeaza un panteism naturalist: Hiram simbolizeaza forta universala care isi ia temporal masti individuale, prezentandu-se sub forma de persoane trecatoare. „Masonul stie ca personalitatea sa nu e nimic si se dezintereseaza de ea. El urca pana la principiul interior al initiativei, pe care-l banuieste, fara a-l putea cunoaste exact, Dumnezeu necunoscut in realitatea sa misterioasa: acesta e eul transcendent, identic poate in toate existentele cari cugeta”. Asa zisele persoane omenesti sunt rolurile pe care le joaca trecator unul si acelasi actor.

„Un actor misterios detine rolul personalitatii noastre. Cine este artistul care nu se arata in scena, ci ramane travestit si mascat?… E o energie consacrata Marei Opere, forta indestructibila ca orice alta forta. Aceasta energie este independenta de instrumentul prin care se manifesta printre noi. Ea se transforma fara a se stinge… Cine lucreaza deci in noi, daca nu forta care anima pe predecesorii nostri? Hiram, care invie, este o realitate. Sa stim sa meditam si sa intelegem. Ca indivizii dispar, putin importa, daca energia care lucra in ei subzista. Sa ne dezinteresam deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuala. Personalitatea noastra se va stinge si daca mai tarziu evocatorii nostri si-ar inchipui ca intra in relatie cu noi, ei n-ar constitui o fantoma decat adunand notiunile ce si le-ar putea face despre noi”.

„Individul este produsul tranzitoriu si repetat al unei cauze permanent constructive. In ce priveste pe Marele Arhitect al Universului, trebuie sa notam ca aceasta expresie nu intentioneaza sa impuna o credinta. Sa ne pazim deci a ceda acelei leni a spiritului care confunda pe Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor”.

Francmasoneria este rationalista. Ea indeamna pe membrii sai sa supuna totul cugetarii rationale ca filtru suprem pentru tot ce au sa admita. Iata ce zice un alt francmason: „Nici forta statului, nici cerinta nu sunt eterne… Atunci ce poate regenera poporul cazut in dezordine? Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii… Idealul F. M. consta in a construi pe nesimtite o republica universala si democrata a carei regina va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea inteleptilor. In virtutea principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea, bazandu-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Ratiunii, sa dea o viata moralei crestine”.

Din acestea rezulta si raportul francmasoneriei fata de crestinism. Mai putem aduce cateva citate pentru a arata atitudinea directa a F. M. fata de crestinism. Tot autorul din care am citat mai sus, declara: „Mai vedeti mantuirea oamenilor intr-o renastere religioasa? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale caror ruine voiti sa le reparati, nu vor mai vedea niciodata decat un ecou slab al rugaciunilor de odinioara. Nu mai exista Dumnezeu pentru a mai invia mortii si Acela (Hristos) ale carui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera ca un miracol asemanator va opri coborarea Lui lenta in groapa uitarii. Mai mult ca tottotdeauna o credinta laica se substituie unei credinte supranaturale”. Fr. Osw. Wirth in lucrarea citata, compara pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimand doar acelasi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoana ce dispare definitiv, in alta ce apare (moartea si invierea lui Hiram). E acelasi mit, doar numele e altul. O libertate a vointei nu admite F. M. Totul in lume, chiar si viata sufleteasca, decurge dupa o lege necesara neschimbabila. „Simbolismul masonic impinge mai departe analogia sugerand ca microcosmul sau lumea mica, se construieste ca si macrocosmul, lumea mare”.

Dar Francmasoneria nu reprezinta o conceptie statica, ci se multumeste sa existe si ea alaturi de crestinism. Francmasoneria e prin excelenta dinamica. Ceea ce cere mai mult adeptilor e actiunea, recladirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel, F. M. lupta cu indarjire sa elimine din omenire conceptia opusa ei, crestinismul, si institutia care-l sustine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, scoala laica, casatoria civila, difuzarea principiilor anticrestine in masele largi. In unele state cum sunt Franta, Spania, Rusia, devizele acestea au fost realizate. In alte tari se merge cu pasi repezi spre aceasta stare. Biserica sta in fata ofensivei puternice a unui dusman necrutator.

Francmasoneria isi tine ultimele ei scopuri in secret. Dar fara voia ei se strevad adeseori aceste scopuri, din marturisiri masonice mai mult sau mai putin invaluite. Regulat, francmasoneria spune ca scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativa. Dar de o actiune caritativa francmasonica nu s-a impiedicat nimeni pana acum. Si apoi de ce ar fi lipsa de o asociatie clandestina si de secrete, pentru desfasurarea unei actiuni caritative?

In realitate, cand masonii explica mai larg sensul actiunii lor caritative, vezi ca e vorba de o fericire a lumii prin scaparea de ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor rationaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confunda cu ceea ce s-a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine, din prisos, nu-l achita de datoria sfanta ce o contracteaza initiatul fata de umanitate. A face bine comporta un intreg program de viata”. Intr-o forma eufemista, Fr. Osw. Wirth, arata asadar ca nu caritatea este scopul Francmasoneriei.

Iar cercetarea adevarului de care vorbeste F.M. trebuie inteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a Statului si a Societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului au fost pregatite in Loji si aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticrestine, de totala emancipare a instinctelor omenesti inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx pana la Lenin si Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismului au fost evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.

Ziarul francmason „Latomia” scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu putem decat sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. in munca de innobilare a omenirii, in straduinta de a promova binele omenirii. Socialismul si masoneria impreuna cu comunismul au tasnit din acelasi izvor”.

Scopul Francmasoneriei sta in legatura cu soarta intregii omeniri. F.M. lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita tinta a intregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop? Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toata activitatea de pana acum a F.M., rezulta ca acest scop este: intemeierea unei republici mondiale, condusa de francmasoni, adica de evrei. O republica cu desavarsire laica, cu o omenire indobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantuite.

Iata ce spune acelasi Fr. Osw. Wirth, in manualul maestrului: „Sa avem curajul sa ne zicem religiosi si sa ne afirmam apostoli ai unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva virtutile republicane”. Tema intemeierii republicii mondiale sub stapanirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, tinut la Paris.

Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca zidarii care au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta inseamna, fara metafore, restabilirea dominatiei lui Israil asupra lumii intregi.

Numai din tendinta F.M., dupa republica laica, internationala si extrem de democratica se explica de ce toate revolutiile de la cea din 1789 incoace, toate loviturile date crestinismului, principiului monarhic si national, principiului autoritatii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat Francmasoneria. Asa a facut si Italia prin Mussolini in 1925, si Germania prin Hitler. In Ungaria a fost desfiintata dupa prabusirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se ca acest comunism a fost creatia lojilor.

Francmasoneria in Romania

Nu vom face un istoric al Francmasoneriei in Romania. Pana la razboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabila. Abia de la razboi incoace si mai ales in ultimii vreo 10 ani, a luat un avant ce da de gandit. Din cele sase grupe francmasonice romane, una e pur evreiasca: B’nai B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de rit ioanit din Romania e evreo-ungureasca (in Ardeal) si in 1933 s-a unit cu Marea Loja Nationala Romana, iar o a treia e evreo-nemteasca: Marea loja germana din Romania. Romanii se gasesc numai in celelalte trei: Marea Loja Americana din Romania (afiliata la Marea Loja Americana din New York), Marele Orient din Romania afiliat la Marele Orient din Franta, si care cuprinde 90% evrei si, in sfarsit, Marea Loja Nationala din Romania, care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv ca e jidovita, dar aceasta e numai o masca cu scopul de a vana cat mai multi ofiteri si alti buni romani.

Marea Loja Nationala condusa pana in 1933 de dl. Pangal, in acel an s-a rupt in doua, o parte din lojile ei – cele provinciale si cinci din cele zece bucurestene – constituindu-se separat in frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. Si cum masonii primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare se pare ca schisma din Marea Loja Nationala e tot numai o cursa pentru romanii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu ii atrage mai mult decat dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.

Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam doar urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din 2.VII.1933, a Marii Loji Nationale. Sub un val eufemist se intrezareste toata adversitatea masonica fata de credinta crestina si ideea nationala: „Liber cu adevarat e numai acel maestru care izbandeste a-si domina pasiunile si a se elibera de prejudecati. Cel care pastreaza ura de rasa, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante”.

Foarte sistematic zeflemiseste dl. M. Sadoveanu credinta crestina ortodoxa pe care o socoteste o credinta pentru naivi, mult inferioara stiintei „egiptene” a „Magului” superior in romanul „Creanga de aur”. Numarul masonilor din Romania era inca in 1932 intristator de urcat. Astazi se pare ca sunt si mai multi. In 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaste ca Romania fata de aceste tari vecine are enorm de multi. Influenta masonilor in viata mai noua a Statului nostru se resimte dureros, dictand din toate locurile de conducere. De altfel si in Marea Loja Nationala se afla evrei.

Asa zisa Masonerie Nationala Romana

Dar asupra Masoneriei Nationale Romane trebuie sa insistam ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din Romania si al Marii Loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o indoiala, odata ce el este in stransa comuniune cu Marele Orient din Franta, despre care insasi intampinarea Masoneriei Nationale Romane catre Sfantul Sinod spune: „Prima mare organizatie dizidenta a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care inca din secolul al VIII-lea s-a indepartat incetul cu incetul de masoneria traditionala, suprimand obligativitatea credintei in Dumnezeu si in nemurirea sufletului, precum si aceea a contractarii juramantului pe Sf. Scriptura, dintr-un asa zis spirit de libera cugetare, si ajungand in anul 1878, la insasi primirea ateilor in Ordin. Aceasta a provocat, dupa cum era si firesc, o imediata ruptura a relatiilor intre marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franta, si de atunci incoace atat Marele Orient din Franta cat si toate organizatiile afiliate lui, din lumea intreaga, sunt socotite ca schismatice, eretice si orice relatii sunt interzise intre masonii regulati si membrii acestor organizatii”.

Noi vom arata in primul rand, ca exista relatii intre organizatiile masonice cu care este afiliata Masoneria Nationala Romana si intre cele ce stau in legatura cu Marele Orient din Franta, iar in al doilea rand vom pune in adevarata lumina atitudinea fata de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversara Marelui Orient din Franta.

a) Marele Orient din Franta si Marea Loja din Franta stau in asa stranse legaturi, incat in fiecare an se aduna delegatii lor intr-un convent comun.

Marea Loja din Franta insa, face parte din Asociatia Masonica Internationala (A.M.I.) cu sediul in Geneva, impreuna cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena si Jugoslavia, dintre care multe au legaturi cu Masoneria Nationala Romana. (Vezi intampinarea amintita mai sus.) De altfel A.M.I. lupta pentru ca „intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, lantul mondial sa se incheie in sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanitatii sa se uneasca intr-o limba comuna”. Deci si acum sunt numai deosebiri dialectale. Cu Marele Orient din Franta are legaturi Marea Loja din Viena. Ori Marea Loja din Viena sta in relatii oficiale cu Marea Loja din Anglia si deci si cu Masoneria Nationala Romana.

Cat de neserioase si de trecatoare sunt suspendarile de relatii intre diferitele organizatii francmasonice se vede si din pilda ce au dat-o in anii recenti francmasoneriei germane. Atat cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte nationale, cat si alte patru din cele umanitariste: Marea Loja din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main si cea din Darmstadt, au rupt relatiile cu Marea Loja din Viena, socotita internationalista. Insa in acelasi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth si Frankfurt pe Main au reluat relatiile cu Marea Loja din Anglia, care are la randul ei relatii cu Marea Loja din Viena.

Cu drept cuvant observa Fr. Hasselbacher in opera sa monumentala „Entlarvte Freimaurerei” 1936, vol. I, p.71: „Orice scolar care cunoaste regulile elementare de matematica stie ca: doua marimi egale cu o a treia, sunt egale si intre ele. Daca a=b si b=c, atunci si a=c”. Daca Masoneria Nationala Romana are legaturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franta, evident ca prin masoneria austriaca exista legaturi si intre Masoneria Nationala Romana si Marele Orient Francez.

Ce inseamna acum ca doua organizatii masonice au legatura si ce inseamna ca legaturile acestea sunt suspendate?

Cand doua organizatii masonice stau in legaturi atunci ele comunica oficial prin organele lor conducatoare. Astfel in „Regulamentul de organizare si functionare al Marei Loji Nationale Romane” art. 45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Nationale, care este puterea ei executiva, ca „reprezinta impreuna cu Marele Maestru, Marea Loja Nationala din Romania pe langa conducerea suprema a fiecarui Rit de pe langa Marile Puteri Masonice Straine”. Legaturile acestea primesc un caracter si mai permanent si mai concret prin aceea ca cele doua organizatii masonice in legatura isi desemneaza cate un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior in Marea Loja prietena. Iata ce spune citatul Regulament in aceasta privinta la art. 6: „Marele Maestru poate sa numeasca pe orice frate ca sa-l reprezinte intr-o Mare Loja sora din strainatate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii Loji Nationale din Romania, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji sora din strainatate”.

In felul acesta in fiecare organizatie francmasonica sunt prezente organizatiile straine masonice. In afara de aceste legaturi membrii din lojile unei organizatii pot vizita oricand lojile de grad egal sau inferior ale unei organizatii straine, iau parte la festivitatile lor si pot fi numiti membri de onoare ai acelei organizatii straine. Fr. Hasselbacher dovedeste in opera citata, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, ca suspendarea legaturilor intre doua organizatii masonice lasa mai departe putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai cat aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios. Masonii individuali sunt frati pe tot globul pamantesc, oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob.

De altfel, aceste suspendari de relatii sunt accidentale, ele nu sfarama unitatea si simpatia fundamentala, care leaga intreaga Francmasonerie universala. Si se depun totdeauna cele mai mari straduinte ca aceste suspendari sa inceteze cat mai repede si unitatea sa devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspendari de relatii au loc numai intre organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioara si e condusa de aceea. Deci supararile intre organizatiile masonice subalterne sunt numai niste iluzii, niste concesii facute spiritului neprogresat in masonerie al membrilor inferiori, carora le place sa creada ca sunt in cearta cu masoneriile straine.

România la final


România la final

 

2011: România, a intrat în anul mortii
Povestea cu statul minimal e doar teorie. Sa revenim cu picioarele pe pamânt – si mai precis, pe pamântul românesc. Voi aveti impresia ca statul actual, care este o birocratie socialista absolut monstruoasa si ne-umana, mai poate fi înca reformat pasnic. Eu nu cred. Eu cred ca sansa unei reforme pasnice a fost pierduta în perioada aprilie-iunie 2010. Acum e prea târziu.
2011, anul falimentelor imobiliare.
România are datorii prea mari; toti banii pe care îi împrumuta in 2011 se vor duce pe plata datoriilor externe (ca de plata datoriilor interne nici nu se mai pune problema).
Asta înseamna ca nu vor mai fi bani de pensii si salarii. Deci – concedieri in masa, scaderi de salarii si întârzieri la plata. Deci – milioane de datornici la banci vor fi executati. Pâna acum bancile au fost prudente cu executarile silite, pentru ca stiau ca nu îsi vor recupera banii (în special la împrumuturile cu garantii imobiliare). În 2011, s-a terminat cu îngaduinta. Toata lumea e cu spatele la zid!
Asa ca piata va fi inundata de oferte. Preturile se vor prabusi – nu ca pâna acum, ci de-adevaratelea! Dar chiar si asa, vor fi prea maripentru ca românii nu vor mai avea bani nici de pâine.
Nu mai aveti investitori straini si vreti sa-i pacaliti pe cei români?
Încrederea investitorilor straini s-a prabusit complet: 8.5 miliarde investitii straine în 2008, 4 miliarde în 2009 si doar 2 miliarde în 2010.
Chiar si aia care venisera aici cu ani în urma, au plecat: Coca-Cola a desfiintat 3 fabrici (din Bucuresti, Oradea si Iasi) pe care le-a mutat in alte tari (de pilda, în Republica Moldova: rusine!) Motivul l-au spus pe fata: cheltuielile cu forta de munca sunt prea mari! Kraft Foods s-a mutat din România în Bulgaria. Colgate si-a mutat fabrica în Polonia.
Bai politrucilor, voi ce faceati când plecau toti astia? Campanie electorala! si vreti acum sa va salvam noi pe banii nostri? Vezi sa nu!
Economia româneasca nu mai exista!
Mai grav este ca însasi tesatura economica a tarii, “plasa” de firme care mentinea economia în functiune, are acum gauri imense. Din peste 700.000 de companii, câte erau înregistrate la Registrul Comertului în 2007, au disparut circa 650.000.
S-au închis întreprinderi mari, cu mii de angajati. De pilda, industria de vagoane: Astra Arad, Romvag Caracal, Meva Turnu Severin .
Germania a desfiintat recent programul Rabla, asa ca exportul de Dacii a primit si el o lovitura grea. Pai cine sa mai duca economia în spate? E terminata treaba!
Urmeaza un apocalips economic!
Asa ca haosul economic si încetarea de plati (mai pe româneste, falimentul) sunt inevitabile. Iar haosul economic aduce cu el haosul social: violente de strada, razmerite civile, explozia criminalitatii, jafuri în plina zi, un sentiment de disperare tot mai accentuat al populatiei, sinucideri din motive economice…lucruri pe care abia acum românii au început sa le simta. si despre care politicienii si populatia spera (prosteste) ca vor disparea. Aiurea! vor disparea pe naiba! Dimpotriva, se vor înmulti de la o zi la alta.
Si ca sa fie clar: prabusirea economica si haosul nu vor dura doar un an. Asteptati-va la 15-20 de ani de chin, somaj masiv si mizerie. M-a întrebat cineva: pe ce data va intra România în incapacitate de plata? Stupida întrebare: de fapt, România deja este în incapacitate de plata, din noiembrie 2009! Fara banii FMI, nu se mai plateau demult nici pensiile, nici salariile. Iar prabusirea unei structuri economice atât de mari, cum este România (o tara de 20 de milioane de oameni) nu se produce într-o zi. Ci în ani de zile. Si nu se datoreaza greselilor unui singur guvern. Ci e nevoie de ani întregi de greseli, dupa greseli, dupa alte greseli, ca sa îngropi o tara.
Imaginati-va un copac batrân urias: dureaza mult sa-l tai; dar odata taiat, atunci când începe sa se încline, nu-l mai poti opri din prabusire! Nu-l mai poti “îndrepta” si nici învia. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, e sa fugi cât colo, sa nu te prinda sub el când cade.
Exact la fel si cu România: gata, a pierdut partida. sah mat!
Statul român e o armata de ocupatie, in solda FMI. Jos cu el!
La fel ca o armata de ocupatie, statul român a jefuit 20 de ani populatia pe care a guvernat-o. La fel ca o armata de ocupatie, nu a dat explicatii despre ce a facut cu banii, pentru ca el era mare si tare.
Acum l-am prins pe  Statul acesta la înghesuiala. Si ati vrea sa-l salvez cu banii mei? Hahahaha…ba o sa-i dau un cap în gura!
În clipa asta, prioritatea numarul 1 pentru firmele românesti este sa-si pastreze ele banii aia nenorociti pe care-i câstiga cu greu, luptându-se cu propriile legi, si sa nu-i mai dea statului (împingându-l astfel automat la faliment).
Iar eu personal am sa fac tot ce-mi sta mie în puteri pentru distrugerea statului român.
––––-
Ce vor face politicienii in situatia de mai sus?
De unde vor mai face rost de bani pentru plati, pentru salarii si pensii?
Cum vor face fata prabusirii complete a economiei si a insusi Statului Roman?
Vor mai vinde ceva?
Ce? Ce mai este de vandut, altceva decat insasi Romania? Cu totii am citit cum unii miliardari cumpara insule scoase complet de sub jurisdictia statelor respective, pentru sume pornind de la cateva milioane de $, pana la aproximativ 25-30 milioane $…. sunt in general insule mici, promontorii salbatice si pustii, cu suprafete de maxim 2 Km patrati. Ei bine, credeti ca Romania va fi scoasa la licitatie pe bucati? Cam cat costa o „bucata” de Banat? Sau de Ardeal? Cine e dispus si are capacitatea sa plateasca cateva miliarde de Euro pentru comuna/oras/judet? Stim ca datoria REALA a Romaniei trece de 100 miliarde Euro. Oare e departe vremea candcineva” va fi dispus sa oferestergereadatoriilor pentru cateva provincii?
Scenariul pare demential si incredibil. Insavremurile” sunt mai aproape decat credem. Sa ne gandim un pic doar la faptul ca subsolul si bogatiile sale ( atatea cate mai sunt) sunt deja in proprietatea unor multinationale cu capital extrem de divers… in care de obicei predomina grupuri de firme rusesti si americane. Sa ne gandim ca nenumarateasociatii si societatii„, precum si persoane particulare, detin proprietati imense dar distribuite ca un „mozaic” pe harta.
De la aceasta situatie, pana la cea descrisa mai sus, – este doar un pas.
Si totul se va face fara mare „tam-tam”, – asa cum s-au facut aproape toate marile marsevii economice in ultimii 20 de ani.
In realitate, se va plati un pret de nimic pentrubucatile de Romania”.
Statuleste deja mort, o forma GOALA si fara continut. Situatia din anii urmatori nu va face decat sa oficializeze ceea ce exista deja de facto.
––––––––––––
Politicienii mint despre iesirea din criza.
Luna trecuta Obama le-a spus americanilor: vom trece peste asta si vom fi mai puternici ca inainte. Dar in 2011, SUA va imprumuta 2 trilioane de dolari, doar ca sa-si acopere cheltuielile si datoriile. Agentiile de rating avertizeaza guvernul american ca in 2011 si 2012, sute de mii de companii vor continua sa dea faliment. In 2017, datoria publica a SUA va fi egala cu PIB-ul. Asta inseamna faliment. In noiembrie, am vazut in New York oameni care mureau efectiv de foame pe strada. Oameni care cu 2 ani inainte aveau job, casa si masina. Care iesire din criza?
Angela Merkel si Sarkozy au anuntat inca de anul trecut iesirea din criza. Dar in Franta, 10 firme dau faliment in fiecare zi (de 100 de ori mai mult ca inainte de criza). Somajul creste. In Germania, industria auto (coloana vertebrala a economiei germane) are vinzarile blocate si e invinsa de micul si ieftinul Logan. Care iesire din criza?
Intre 2007-2009, SUA si UE au cheltuit 7 trilioane de dolari pe programe anticriza si investitii de stat. Rezultatul: zero! Economia nu si-a revenit. Bolnavul s-a simtit mai bine citeva luni, dar boala nu a fost invinsa. Investitiile statului nu sunt o solutie.
De ce ne incurajeaza politicienii?
Pentru ca orice criza are si o componenta psihologica. Iar guvernele sunt disperate si nu stiu ce sa mai faca. Cind nimic nu are efect, tratezi bolnavul cu placebo si te rogi la Dumnezeu. (In Romania am avut parte doar de rugaciuni. De facut, nu prea s-a facut mare lucru).
SUA cade. UE se dezintegreaza.
Lumea occidentala, cu cel mai inalt nivel de trai din istorie, se prabuseste. De ce? simplu: a cheltuit prea mult. Nivelul de trai costa. Protectia sociala, solidaritatea sociala, grija pentru batrini, sistemul de sanatate publica, sistemul de pensii – toate astea s-au facut pe banii firmelor, care au fost obligate sa mareasca preturile. Iar acum nu mai au vinzari. Sunt invinse de firmele chinezesti, care vind la preturi de 10 ori mai mici. Pentru ca dau si salarii de 10 ori mai mici. Pentru ca nu platesc contributii sociale. Si pentru ca muncitorii chinezi lucreaza 10 ore pe zi.
Si asa va fi peste tot.
Romania in anii urmatori:
Romania e (evident!) intr-o situatie mult mai grava ca SUA sau Germania. Noi nu avem ce economie sa isi revina. In plina criza, noi suntem obligati sa construim o economie, aproape de la zero. Sincer, sansele noastre sunt mici.
Salariile vor scadea. Nu cu 50%, ci cu 90%. Oamenii vor fi multumiti macar sa le aiba. Pensiile de stat vor scadea mai mult, sau chiar nu se vor mai plati deloc. Contractele de munca si angajarile „legale” vor deveni o raritate – pentru ca firmele nu vor putea sa supravietuiasca, daca platesc actualele contributii. Si chiar daca o sa luam toate masurile care trebuie, chiar daca o sa muncim cu totii 12 ore pe zi, si tot ne va fi ingrozitor de greu in anii urmatori. Multi romani or sa moara – de munca prea multa, de stres, de mizerie.
Trebuie sa oprim imediat campania electorala!
Campaniile electorale din ultimii doi ani au distrus tot ce se mai putea distruge. Si e uluitor: alegerile s-au terminat, dar campania electorala continua. In loc sa schimbe rapid legile care blocheaza firmele private, partidele se sfisie mai departe intre ele. E evident ca oamenii astia nu vad ce se intimpla in jurul lor.
Peste 100 de ani, toata lumea va sti de Marea Criza de la inceputul secolului 21. Dar nimeni nu va mai sti de Basescu, Antonescu, Ponta sau Geoana. Preocuparea pentru politica trebuie sa se opreasca. Alegerile s-au terminat, au fost pierdute de unii si cistigate de altii. Gata! Acum trebuie sa inceapa reforma statului – imediat.
Doar capitalismul salbatic ne mai salveaza.
Romania trebuie sa devina rentabila. Toate cheltuielile care au dus la falimentul statului trebuie oprite. Numarul de angajati ai statului trebuie redus la jumatate. Protectia sociala trebuie sa dispara. Subventiile trebuie sa dispara. Companiile de stat, falimentare de 20 de ani, trebuie sa dispara. Pensiile de stat trebuie sa dispara. Contractele de stat trebuie sa dispara. Coruptia trebuie oprita cu brutalitate.
Investitiile de stat, s-a vazut, nu rezolva criza. Statul trebuie sa plece din economie. El trebuie doar sa ofere firmelor un cadru favorabil. Firmele private au nevoie de o legislatie a muncii flexibila. Trebuie sa poata da afara pe cine vor, cind vor si pentru ce motiv vor ele. Romania i-a protejat pe angajatii slabi timp de 70 de ani. Salariatii trebuie sa isi plateasca singuri contributiile sociale – si numai daca doresc. Trebuie creata o alternativa legala la contractul de munca. Nu ne convine? Poate ne convine sa murim de foame.
In schimb, impozitele trebuie platite de absolut toata lumea. Nu trebuie sa mai existe firme „protejate” de ANAF si firme „persecutate”. Legea e aceeasi pentru toti. Fara asta, nu vedem revenire economica. Nici peste 6 luni, nici peste 10 ani. Niciodata.
––––
De fapt…. NICIODATA.
Cum ziceam la inceput: 2011: România, a intrat în anul mortii.
Si NIMIC nu o mai aduce de la groapa.
articole preluate si adaptate dupa: SURSA